din cocoașa grădiniței aruncai păpuși înspre mine martie aprilie
mai pe coridor mirosea a supă a ceapă fiartă a albă ca zăpada
tânjind la o viață sănătoasă și la un pachet de mocca – doamna
bucătăreasă grasă cât un elicopter învârtea norii la mixer în
cazanul cu panglici cum ai pătruns aici nu-i voie în golful
copilăriei – pălăvrăgeala își topea brusc tananaua în rugăminți în
rugi clandestine te rog teeell me teeell me teeell me adu-mi ceva
bun – cum să-ți spun fată despre dadi cum se apropia și-ți
ridica șorțul îți trăgea pantalonii în vine cine ești tu mă te spun lu
mama ionuț aduna cioburi de sticlă își desfăcea palmele mă
amăgea cu inele imaginare taică-su cică era bijutier și vroia să
mă ia de nevastă viorel coadă de purcel se trezise mai breaz în
somnul de amiază al tuturor bobocilor îmi făcea cu ochiul să-mi
arate la marginea pătuțului pliant în pijamale ce are el diferit
față de mine – eu și elena creața plângăcioasa de la grupa mică eram
primele martore și prin urmare mute ale ceremoniilor funerare de
la bloc băteam proaspăt decedații pe spate cu pumnii mici
strângând trandafirii furați fixam covrigii râdeam de moartea
noastră comună ca de un mim fraier la volanul excavatorului și
beam în cinstea ei un brifcor – nu mă prinzi nu mă prinzi babă
fără dinți nu mai privi cum înșir textul e o traducere într-un
demon a unui sfânt condamnat la un zâmbet secret nesfârșit
împărțind cu dărnicie hărțile dragostei sprâncenele lui sunt puști
tăcerea e șuierul focului scâncete spânzură în întuneric nume de
neînțeles plimbându-și poreclele dintr-unul într-altul ca din aceeași
chemare cu gheare – dintr-o cană de lapte cu cacao lumea se
revarsă peste pereții zbuciumați ai mării la năvodari unde ne
petreceam speriați nopțile de vară cu cearșafurile neschimbate
departe de casă peste drum tu îmi întinzi o linguriță de cremșnit
un cuțit mai lung decât mine și două nuci cu muci