Sixtus -
Ajunși la ultimul olat
Prin lumea ce-i acum pustie
Privim doar unu-n celălalt
Și amintirile învie
Căci zeii azi se plictisesc
Visând analogii fantaste
La-ntretăieri care lipsesc
Din vidul vidurilor vaste
Dar un Nebun frumos-nătâng
Crezând în sufletele noastre
Prin viermi de sticlă prinși în gând
Tot roade temelii de astre
Poezie:
Comentarii
yester -
...la nivel semantic pot spune că îmi place foarte mult. mă deranjează rimele ușor facile și în strofa a doua verbele și epitetele puse pentru a,desigur, rima. offf, mă așteptam mai mult de la dvs. dar ăsta sunt doar eu. atent, cu gânduri bune, paul
Sixtus -
Cred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
Sixtus -
Continuare: caci, recunosc, o exprimare "mai libera" - spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai uor de realizat. Pe cand una "libera" necesita realizarea, in poezie - dar si in alte texte care sunt, de fapt, poeme in proza (a se vedea, de exemplu, cele ale lui Emilian Pal) - unui ritm interior mult mai greu de gasit.
Sixtus -
Corectie: 'spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai uor de realizat' se va citi: 'spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai greu de realizat'. Si, pentru ca tot mai scriu un mesaj, comentez in continuare. Conteaza, mai ales in poezie, nu numai "ce" spui ci si "cum". Si, revenind la "ritm", treburile sunt mult mai sofisticate. Pentru ca te poti gandi, chiar si cand folosesti o exprimare "mai libera" (si, mai ales atunci), la "polifonia vocilor" (Bach), la "intrari in contratimp" (jazz dar si la ce fac "fetele de la Capalna" care realizeaza contratimpul prin dans), la "ruperi" de ritm, la dodecafonie etc. etc. etc. Pentru ca poezia nu se reduce la cuvinte cerand o integrare a mai multor mijloace de "expresie" (ca sa nu mai vorbesc de "imaginea" vizuala"). Teoria ca teorie, practica omora. Mi-am ratat cariera; probabil ca sunt, fara sa stiu, un bun profesor. Ca numai un excelent profesor ii poate invata perfect pe altii ceea ce el nu stie (sa faca).
Aranca -
Nu știu de ce sau poate știu (nu mai știu pe cine parafrazez) mă duce gândul la "Frumoșii nebuni ai marilor orașe" (Acei nebuni ai marilor orașe - Fănuș Neagu), un titlu de altădată, o poveste pe deplin uitată, în cadența clasică a versurilor, ceva între catren și text muzică folk sau poate niciuna, într-un exercițiu firesc la cafeaua de dimineață. Și mie îmi plac diminețile când mă scutur de coșmaruri și îmbrac cămeșa unor versuri vechi ce sună prin gânduri și proiecte... Allora, știu, e un joc al ritmului, iar ritmul ține de tinerețe și speranță. Îmi place strofa a doua, mai ales ultimul vers: "Căci zeii azi se plictisesc Visând analogii fantaste La-ntretăieri care lipsesc Din vidul vidurilor vaste"...
Aranca -
P.S. Mai era un poem dar l-ați șters...
Sixtus -
Era un experiment. Dar prea "experiment" (nu n sensul in care se intelege, pe aici, experimentul). Dar cum curiozitatea e o boala a femeilor pe care...o au toti barbatii, o sa il re-postez acum