Versurile: "până la o dată / care va fi anunțată / ulterior" le-aș fi scris la final sau deloc. Aș alinia în dreapta textul. Nuanțele de verde și albastru alese deschid o cale, deși textul pare că o închide, dar poate e doar o modalitate de a menține echilibrul (din acest motiv am sugerat alinierea la dreapta). Reușit, puternic și expresiv colajul tău vizual. Cât să merite a fi pe coperta unui alt volum de versuri.
Nu stiu care era inainte si ce ai adaugat, dar pe mine sigur ma "atinge" cea de-a doua. Desi, acum e acum, ochiul meu ar prefera-o pe prima. Ceea ce inseamna ca e bine sa fie ambele, tocmai pentru plinatatea expresivitatii. Nici o cale de alegere but to turn it off.
PS daca le lasi pe ambele, scoate "varianta a" si varianta b". inutile, lasa-ne macar sa ne intrebam in timp ce executam :-) parerea mea e ca ai reusit nu o nehotarare, ci o accentuare, ceea ce e in ton perfect.
mulțumesc Alina, m-ai pus pe gînduri cu coperta de carte, dar poate că e o idee. pentru mine acel verde și albastru este foarte vitriolic sau cel puțin ostil
Pentru mine, personal, și mai ales ]n acest moment, imaginea este foarte izbitoare, acel verde-albastru metalizat, cu stilizarea punctiformă, străpunge, îngheață, șochează. Este un impact care de exemplu în publicitate ar fi pe primele locuri. Nu știu dacă ar merge drept copertă de volum, asta depinde și de coerența cu conținutul și ideatica volumului. Și, mai mult, un astfel de design ar produce o retragere a cititorului, după o atracție magnetică. Un fel de ciocnire elastică. Nu pot reda acum prin cuvinte, dar cred că autorul înțelege și puținele cuvinte pe care le las aici. În schimb, versurile sunt relevante, au consistență, au eleganță, discursul este bine închegat, mesajul ajunge la cititor în reverberații. Mi-au plăcut ambele variante, oricum în ansamblu este originală concepția.
Hanny -
Profetule, daca poezia ar fi fost numai ea insasi ca poezie puteam sa-ti spun iar ca-i superba si spune exact ce simtim cu totii uneori. ca vrem sa nu ne bata nimeni la cap, nici macar moartea sau rudele ei. Dar ca sa-ti spun acuma sincer, strici poezia si faci din ea afis.Ori asta ce-ai scris tu e treaba serioasa.pacat de ea. Scoate-o de-acolo, las-o singura si-n publicare cind o publici pune-i lustratia la pagina dar la pagina dinainte nu impreuna.Meseria mea de care tu nu vrei sa auzi ma face sa-ti spun ca psihologic poezia pierde-n favoarea a ceva ce nu merita . pierderea.Poate-o fi moderna povestea asta,nu stiu. Se poate...da-i pacat...Iti spun si tie ce i-am zis lui Adim, io-s numa cetitorul, dar unul invechit in rele.
Ela, Hanny este interesant cum oameni diferiti percep mesajele sublimale ale culorilor si ale jocului de culori și forme în mod diferit. și da, s-a vrut o "ciocnire elastică" Hanny, cred ca e mai degrabă o încărcătură postmodernistă decît una modernistă. a fi cititor nu este neaparat un handicap dar poate fi o limitare. poate tocmai de aceea aici vrem nu numai să scriem ci să învățăm și să citim. la urma urmei Hermeneia în limba lui Socrate însemna arta/știința interpretării, comunicării și traducerii și poeziei
Jinn -
Puternice atat imaginea cat si poemul tau, Virgil. Cu atat mai mult, nuanta vinetie a palmei m-a dus cu gandul la moarte, la culoarea unui cadavru. Totusi, poemul l-as fi incheiat la "ulterior/nu ma deranjati cu moartea", odata ce continuarea lui dupa aceste versuri mi se pare oarecum redundanta. Multam!
Comentarii
alma -
Versurile: "până la o dată / care va fi anunțată / ulterior" le-aș fi scris la final sau deloc. Aș alinia în dreapta textul. Nuanțele de verde și albastru alese deschid o cale, deși textul pare că o închide, dar poate e doar o modalitate de a menține echilibrul (din acest motiv am sugerat alinierea la dreapta). Reușit, puternic și expresiv colajul tău vizual. Cât să merite a fi pe coperta unui alt volum de versuri.
Virgil -
am mai adăugat o varianta
Sapphire -
Nu stiu care era inainte si ce ai adaugat, dar pe mine sigur ma "atinge" cea de-a doua. Desi, acum e acum, ochiul meu ar prefera-o pe prima. Ceea ce inseamna ca e bine sa fie ambele, tocmai pentru plinatatea expresivitatii. Nici o cale de alegere but to turn it off.
Sapphire -
PS daca le lasi pe ambele, scoate "varianta a" si varianta b". inutile, lasa-ne macar sa ne intrebam in timp ce executam :-) parerea mea e ca ai reusit nu o nehotarare, ci o accentuare, ceea ce e in ton perfect.
Virgil -
și eu m-am gîndit, Sapphire, că sună cam artificial cu variante. Așa că am scos. Merci de observații și trecere
Virgil -
mulțumesc Alina, m-ai pus pe gînduri cu coperta de carte, dar poate că e o idee. pentru mine acel verde și albastru este foarte vitriolic sau cel puțin ostil
Ela -
Pentru mine, personal, și mai ales ]n acest moment, imaginea este foarte izbitoare, acel verde-albastru metalizat, cu stilizarea punctiformă, străpunge, îngheață, șochează. Este un impact care de exemplu în publicitate ar fi pe primele locuri. Nu știu dacă ar merge drept copertă de volum, asta depinde și de coerența cu conținutul și ideatica volumului. Și, mai mult, un astfel de design ar produce o retragere a cititorului, după o atracție magnetică. Un fel de ciocnire elastică. Nu pot reda acum prin cuvinte, dar cred că autorul înțelege și puținele cuvinte pe care le las aici. În schimb, versurile sunt relevante, au consistență, au eleganță, discursul este bine închegat, mesajul ajunge la cititor în reverberații. Mi-au plăcut ambele variante, oricum în ansamblu este originală concepția.
Hanny -
Profetule, daca poezia ar fi fost numai ea insasi ca poezie puteam sa-ti spun iar ca-i superba si spune exact ce simtim cu totii uneori. ca vrem sa nu ne bata nimeni la cap, nici macar moartea sau rudele ei. Dar ca sa-ti spun acuma sincer, strici poezia si faci din ea afis.Ori asta ce-ai scris tu e treaba serioasa.pacat de ea. Scoate-o de-acolo, las-o singura si-n publicare cind o publici pune-i lustratia la pagina dar la pagina dinainte nu impreuna.Meseria mea de care tu nu vrei sa auzi ma face sa-ti spun ca psihologic poezia pierde-n favoarea a ceva ce nu merita . pierderea.Poate-o fi moderna povestea asta,nu stiu. Se poate...da-i pacat...Iti spun si tie ce i-am zis lui Adim, io-s numa cetitorul, dar unul invechit in rele.
Virgil -
Ela, Hanny este interesant cum oameni diferiti percep mesajele sublimale ale culorilor si ale jocului de culori și forme în mod diferit. și da, s-a vrut o "ciocnire elastică" Hanny, cred ca e mai degrabă o încărcătură postmodernistă decît una modernistă. a fi cititor nu este neaparat un handicap dar poate fi o limitare. poate tocmai de aceea aici vrem nu numai să scriem ci să învățăm și să citim. la urma urmei Hermeneia în limba lui Socrate însemna arta/știința interpretării, comunicării și traducerii și poeziei
Jinn -
Puternice atat imaginea cat si poemul tau, Virgil. Cu atat mai mult, nuanta vinetie a palmei m-a dus cu gandul la moarte, la culoarea unui cadavru. Totusi, poemul l-as fi incheiat la "ulterior/nu ma deranjati cu moartea", odata ce continuarea lui dupa aceste versuri mi se pare oarecum redundanta. Multam!