trupurile balerinilor ușoare ca aluminiul se vând
tablourile se fură și se vând cu kilogramul pe piață
soldații se cumpără și se vând mormintele
sunt câmpuri petrolifere se cumpără și se vând
luptătorul roșu guerrilerios nu se cumpără
el primește cartușul în piept cu precizie în savană în munte
sufletele nu se vând dar mâna înmănușată
apleacă balanța și boarea lor urcă prea ușoară deasupra
zâmbiți vă rog ladies and gentlemen zâmbiți vă rog
totul este frumos ca în manualul bunului cetățean
zâmbiți vă rog faceți o reverență
aurul luminează magnetic terenul cu iarbă
mingea de golf se rostogolește. încotro?
ce prevestește iarba ce spun enciclopediile
horoscoapele electronice profesorii marilor universități
baloanele meteorologice oracolele hărțile?
în copacul de plastic cântă o pasăre de plastic
zâmbete curg din gura femeii automate mingea
se rostogolește în iarbă. încotro?
Comentarii
Aranca -
ca multe alte poeme ale Dumneavoastra, si acesta se inscrie in aceeasi viziune sumbra a unei societati deformate, hiperatrofiate, intr-o decadenta ireversibila... "tablourile se fură și se vând cu kilogramul pe piață soldații se cumpără și se vând mormintele" deosebit. sensibilitatea pe care o exprima aceste versuri denota un suflet inchistat in propria cochilie virtuala ca intr-un adapost aproape antiatomic impotriva Raului. aceste poeme se regasesc in volume de versuri? as vrea sa le pot reciti si sa le pastrez in biblioteca.
Snowdon King -
acest autor are imaginatie, asta este calitatea lui numarul 1. Se vede deasemenea ca este si citit, este un barometru al societatii in acest text. Mintea ii zboara repede de la o idee de parca ar fi drogat, dar el pastreaza luciditatea, ideea, pastreaza un ludic caustic, zambiti va rog, zambim. Bunul cetatean, o varianta americana a lui ...the white man from the town regizata de marele domn cu ochelari sau o varianta plina de reverenta a clovnului cu suras diabolic. Dar si peisajele autohtone, Sorescu era cu locomitivele, Bogza cu campurile petrolifere, fiecare suntem marcati cumva de ceva, in copacul de plastic canta o pasare de plastic, caii se invart in carusel, bibelourile danseaza in vitrina, este deosebit ca nu numai ai imaginatie dar nu dai raspuns, provoci si cititorul deezvolta.
citadinul -
Marina Nicolaev, Aș îndrăzni să spun că poezia care se postează de mai multă vreme pe sit-urile literare încearcă un fel de "explorare" a ego-ului și reprezintă, mai degrabă, o incursiune in propriul trup. Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere, de unde și uimirea ludică atunci când își descoperă chimismul interior. Eu încerc să ies puțin din propria-mi anvelopă și să fac incursiuni în social, să definesc omul contemporan in raport cu angrenajul social, de cele mai multe ori alienant, în care individul există. Nu știu dacă am reușit, dar, oricum, voi persevera o vreme pe această linie. Apropo de intrebarea dumneavoastră, aceste poeme nu sunt publicate incă în niciunul din cele 19 volume pe care le-am tipărit până acum, dar le voi strânge cu siguranță într-o nouă carte, pe care o să v-o dăruiesc în momentul apariției. Cu deosesbită considerație, Mircea Florin Șandru
citadinul -
Ionuț Caragea, Încerc să cred că experiența nefericită a celor cinci decenii de autoritarism în România nu a compromis întrutotul ideea de poezie cu tentă socială. Așa cum îi spuneam mai sus distinsei domnișoare Marina Nicolaev, încerc, prin poemele mele, să depășesc universul propriului trup și să fac incursiuni în contextul social care determină viața individului. Să nu credeți că sunt cumva un neomarxist, dar aproape că m-am satisit să tot citesc poeme despre ochi, intestine, rinichi, sânge, vene, urechi, stomac etc. Cred că se poate obține un anumit efect liric și din relaționarea poetului cu lumea în care trăiește. Vă mulțumesc mult pentru comentariu și pentru "peniță", Mircea Florin Șandru
NMP -
Cum de nu se vede ironia in acest text? Mai mult decit "sensibilitate" acesta este un punct de vedere ironic, o privire asupra unei societati automatizate a epocii unde se confrunta sfidator in acelasi timp valorile fara nici o masura comuna. "zâmbiți vă rog", da, insistenta este ironica... « Mai mult a ride decit a plinge », aceasta este de asemenea o forma de rezistenta, caci ea este martorul luciditatii constiintei care nu ocoleste nici un detaliu in acest tablou ne exhaustiv si de o realitate tragica. Va citesc cu mare placere si apreciez punctul dumneavoastra de vedere "non egocentrist". Punctul meu de vedere este acela a unui cititor care vine din zona occidentala a unei lumi care nu a cunoscut comunismul.
citadinul -
Nicole Pottier, Observația dumneavoastră este pertinentă. Ați observat cât se poate de exact că acest poem conține o doză vizibilă de ironie. Nu vreau să folosesc cuvinte prea mari sau un neolimbaj de lemn, dar aș spune că întregul poem este un zâmbet (amar) generat de robotizarea consumistă pe care o suportă individul în societatea postmodernă. Vă mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Șandru
Beniamin -
Subscriu acestei literaturi ce ne cuprinde, ne provoaca, ne defineste. Dar pentru ca este o provocare suficienta, construita, as zice ca interogatiile ("incotro") sunt aproape de prisos. Un fel de rezonanta retorica "à l'ancienne", ce poata fi gustata cu certitudine de multi cititori dar care poate lasa un iz de morala. Iar morala in contextul operei citadinului, pare-mi-se, dauneaza unui poem construit cu maiestrie, detasare, zoom social.
citadinul -
Beniamin Marius Vasile, Poate că aveți dreptate, dar poezia cu tentă socială conține, în plan subliminal, o anumită trimitere moralizatoare. Important este ca această tentă să nu submineze fiorul liric al poemului. Vă mulțumesc pentru vizită și promit că voi reflecta la cele spuse de dumneavoastră, Mircea Florin Șandru.
lucian -
o lume sintetică. un poem ce iși mărturisește esența.