<<Misterul, maliția, sugestiile sexuale, compoziția rafinată și stilizarea "primitivistă" a figurilor bizare ce "ies" din umbră (din negrul catifelat și profund al fondurilor lui, ca la Odilon Redon), sobrietatea coloristică, fac din Perahim un suprarealist rafinat, gravurile lui (linogravruri, litografii) realizând cu un minimum de mijloace un maximum de efect vizual.>> IVD

La numai 16 ani tânărul Perahim publică în revista de avangardă UNU un prim desen. Apoi desenează
intens pentru revistele Alge, Viața imediată (1933) și reviste politice de stânga: Cuvântul Liber, Era Nouă (1936) In 1933 ilustrează prima carte a lui Gherasim Luca: "Roman de Dragoste".
Continuă să ilustreze cărțile amicilor suprarealiști și se specializează în caricaturi politice contra extremei de drepta atragându-și furia "gărzii de fier". Prima sa expoziție în 1932 produce scandal, iar în 1940 se refugiază în URSS ca să revină în București, în vara lui 1944. Începe pentru pictor o odisee numită de biograful Jaguer "Traversarea deșertului". Acest "deșert" este realismul socialist impus cu forța, arta ținută in frâu ,supusă cenzurii politice, pe care Perahim le desfidă cu expoziții particulare de mare răsunet
în 1945 și 1957 la București; 1959 Leipzig; 1961 Moscova, Riga, Erevan; 1962 Milano și Belgrad.

Universul lui Perahim este populat de figuri care, prin sobrietatea și eleganță lor (ca și prin culoarea
folosită: sienna arsă, cărămiziu) amintesc de picturile uniplanare "gravate" pe vasele Greciei antice
timpurii (de influență "primitivistă" oarecum). In același spirit, cu o vizibilă preferință pentru desenele ce împodobesc ceramica Greciei antice (cu aluzii sexuale, în plus), ca și Picasso (de care unele din linogravurile lui amintesc) Perahim preferă o cromatică sobră, maximum 2-3 culori (ocru galben, sienna
arsă sau roșu venețian, plus, binențeles, alb și negru).

Perahim continuă să ilustreze nenumărate cărți și să execute apreciate decoruri de scenă pentru teatrul
lui Brecht, Camus, Maiakovski. E activ ca profesor la Institutul de Arte Plastice București iar între 1956-
1964 redactează prestigioasa revistă "Arta Plastică".

Experimentează cu colaje, ceramică și desene pe ceramică, pe sticlă, tehnici noi folosind medii diverse. In anul 1969 reușește să părăsească România trecând prin Israel, ca să se stabilească în final la Paris.
În 1970 prezintă pânza sa "Revoluție Imposibilă" care marchează "eliberarea si renașterea" pictorului în
mediul post-suprarealist parisian. Este semnificativ și îmi amintesc cum îndată după evenimentele din 1989, o principală publicație literară de la București, ca pentru a-și demonstra eliberarea de sub rigorile cenzurii comuniste, își ilustra copios un număr al său cu desenele lui Jules Perahim. Această perioadă e marcată de picturi derivate din visuri erotice plasate în universul unor animale fantastice, eventual inspirate de
un voiaj în Zambia (1971) care aduce noi impresii pe paleta lui Perahim. Despre pictură avem descrierea lui Jaguer: " Invenția sclipitoare a unei realitați perfecte care anihilează defectele realismului".

Formele corpului omenesc, capată, la Perahim, metamorfoze care produc figuri originale, uneori pur imaginare, deseori pline de maliție, stilizate în felul statuetelor neolitice stil "Venus" ("calipigus" **).
Litografiile lui, stilizate, de o compoziție elegantă și subtilă, cu o utilizare a clar-obscurului care aminteste de "seria neagră" a lui Odilon Redon, dar mai puțin sumbră. Pictura lui, în mod firesc mai bogată coloristic, cu o preferință netă pentru culorile calde (de la galbenul sufuros la întreaga gamă a culorilor de "pamant" - ocru, sienna, umbra arsa) cu accente rafinat și parcimonios distribuite de verde și albastru. Coarnele,
colții, ochii, sânii și posterioare de "venus calipigus ** " populează în continuare universul misterios al lui Perahim, cu cerurile lui (de obicei mai luminoase la linia orizontului, ca și cum s-ar petrece într-un fel de crepuscul continuu...) scăldate în oranj, verde maroniu sau beige.

Am întâlnit și în Israel colecționari și amatori de pictură care au adus și păstrează din lucrările lui Jules Perahim. Un tablou finisat la 20 de ani, portretul amicului său, scriitorul Gherasim Luca a fost recent vândut unui major muzeu Europeean.

Alături de Victor Brauner, Marcel Ianco, Jules Perahim se alătură pleiadei de mari artiști suprarealiști, de origine română, care au influențat profund arta plastică a secolului XX.

NOTE:

** Calipigus= figură antropomorfă de proporții exagerate (sâni și posterior foarte mari)

Ars Libris despre revista UNU

"La plus importante revue surréaliste roumaine…. Cette revue ainsi qu'une maison d'édition portant le même nom ont été fondées par Sașa Pana. Le premier numéro s'ouvre avec un manifeste de Sașa Pana qui n'est pas typiquement surréaliste: c'est l'époque où l'avant-garde roumaine en est encore au dadaïsme, au constructivisme, prônés surtout par la revue de Ion Vinea, 'Contimporanul.' . Parmi les collaborateurs d' 'Unu' on trouve : Man Ray, Janco, Sașa Pana, Moldov, Calugaru, Dinu, Roll, Voronca, Sernet, Fondane, Bogza, Brauner, Perahim, Maxy, Doesburg, Aragon, Gomez de la Serna, Moussinac, Éluard, Vitrac, Tzara, Huidobro, Desnos, Daumal, Breton, Maiakovskii etc

…și despre revista ALGE

"Editors: Aurel Baranga, Jules Perahim, Gherasim Luca, Sesto Pals, Paul Paun. Illustrations by J. Perahim, M. Teutsch, G. Luca, and M. Mizis. 'Alge' fonctionne sans programe théorique déclaré. Néanmoins, les poèmes en prose ou les dessins publiés affirment la position unitaire, convulsive, parfois hystérique, toujours sans équivoque, de ce groupe à l'égard de tout ordre établi…. L'attitude qu'adopte 'Alge' va placer ses jeunes rédacteurs en conflit ouvert avec la société: il en résulte pour eux inculpation d' 'attentat aux bonnes moeurs,' confiscation des revues incendiaires et prison" .

Surse:

Dicționarul Suprarealist
Colecții particulare din Israel
Ars Libri
Fotografii: autorul