În afară de "aripa _ păsării" nu am ce comenta. Este un poem perfect... optzecist. Dar în care găsesc inflexiuni "douămiiste", îmi amintește de trandafirii de pe messenger, pe care niciodată nu i-am primit de la cineva, pentru că nu știe să îi creeze din taste. Remarc "o fereastră reflectând drumul" - drumul virtual - o hyperrealitate, o hyperiluzie creată într-un hypertext (reclamă - la hyperliteratura - nu facem pe gratis).