adevărul se poate rosti simplu prietene
aşa cum am da bună ziua
vânzătorului de ziare din colţ

trebuie doar să-nvăţăm alchimia culorilor
să nu ne mai mire că albul şi negrul
sunt topite-n aceeaşi medalie
purtată de-o viaţă sub oasele pieptului.
să ştim că putem semăna întâmplări
şi culege dezastre
că oamenii se împart totdeauna
cum singura pâine la masa săracului
niciodată de-ajuns
pentru toate singurătăţile.

vor mai fi avalanşe ce vin
ca nişte scrisori dintr-un front destrămat
dar ele nu ţin primăvara departe
nu e gol fără plin
şi nici un tăiş
nu te poate desprinde de tine

până la urmă
suntem cu toţii mici păpădii
pe care moartea le sulfă
cu tandreţe
spre cer