tatăl lui emilian era mare cît
o sticlă de vodcă
încăpea în ea cu tot cu suflet și cu nevastă
seara juca pocker în poarta CAP-ului
săru'mîna, dom' inginer am adus o sticlă de vin
bună seara dom' inginer am adus un rachiu fain
de atîta inginerit tatăl se făcea mare
cît turla unei biserici
cocoțat pe un recamier emilian învăța să citească
scria poezii despre toamnă după rugăciunea de seară
mama-i spunea emilian nu-ți urî tatăl e
un om bun dar i-a furat sufletul sticla
tatăl cucerea un pahar și un sîn la bufetul din centru
asculta Maria Tănase și confunda drumul spre casă
două trei palme un țipăt filmul se rupe
ca-n dramele americane pe care le-a văzut după aia
emilian s-a trezit alergînd
cu picioarele goale
după poliție
emilian a crescut și s-a făcut reporter
scria despre morți și miracole
pînă-ntr-o zi cînd l-a văzut pe un pat de spital
tatăl încercînd să-și aducă aminte dacă nu și-a pierdut
mîntuirea la pocker
a-ntins mîna a zis iarta emilian i-a răspuns în afară
de nume
nu am ce să iert
dar îți promit că voi trece pe la mormîntul tău cu
vreo doi prieteni apropiați voi
desface o sticlă cu vin voi dansa și-ți voi bea
pînă și locul din cer
fiecare-a plecat pe cărările lui nu
eu nu am să ajung ca tine spunea emilian după
fiecare pahar se făcea mare cît
turla unei biserici
într-o noapte emilian și-a reluat locul
obișnuit la fereastră
și-a spus în ritmul ăsta o să porți ochelari
înainte de 30 a privit tăcerea de-afară căutînd un punct
de sprijin și a scris:
Doamne
eu fac pace cu tine dacă nu mă lași
să ajung o incompletă treime
dacă nu mă lași să ajung la sfîrșitul numelui
care e numele tatălui beat
prin haltele lumii în timp ce fiul său
strigă nu mai da
că
mă doare
Comentarii
Virgil -
cu exceptia unor rinduri de pe la mijloc putin cam ne-necesare ("într-un tîrziu tatăl și-a adus aminte că e tată/ ce-o mai fi însemnînd și asta") textul e poate mai mult decit un poem. poate ca ar fi fost semnificativ si titlul "incompleta treime". niciodata nu m-am gindit cit de adinc e acest adevar. pal emilian scrie aici un fel de cronica a unui cerc vicios despre care foarte putini au curajul sa scrie astazi. si o face cu acelasi talent cu care ne-a obisnuit.
Sapphire -
Poate că nu e ușor să citim poezii care ne iau principiile, credințele, tabu-urile și ni le fac fărâme. Și sigur nu este deloc lejer să citim poezie care dezvrăjește lumea. Vroiam de la poezie să adâncească mistere, să scornească frumuseți acolo unde alții nu știu să vadă decât mizerii șamd. Ei bine, a se citi Emilian Pal, atunci când vrem să NU uităm. Iar ceea ce are în plus poezia lui față de tot ceea ce citesc în același aproximativ stil drept poezie contemporană care spune lucrurilor pe nume fără a le poetiza, este că poezia lui este profundă, te obligă să mergi și să cauți similitudinile, ideile, rădăcinile, fără a se folosi de figuri de stil, fără a "poetiza" și cosmetiza textul.Și toate astea fără un limbaj provocator, frapant. Remarcabil, încă o dată, Emilian. Aceeași, singură, observație, făcută și de Virgil, referitor la versurile în plus.
emiemi -
Virgil, Bianca, multumesc de lectura. personal, nu le consider poeme, mai mult niste acte de curaj care nu ma lasa sa uit, asa cum bine sublinia Bianca. Cit despre versurile in plus, crede ca aveti dreptate. Mai sunt citeva puncte slabe pe care sper sa le modific cumva.
Aranca -
titlul nu mi se pare atat de inspirat tinand seama de drama din spatele textului.
Fluerașu Petre -
Emilian, iei aici un mit foarte vechi si reusesti sa-l transpui in mozaicul timpului actual, lucru care merita felicitat. Mi-a placut textul, reuseste sa mentina un ritm antrenant fara a aluneca in ridicol. felicitari petre
emiemi -
Marina, lucrul acesta il sesizasem si eu inca de la postare. Initial am zis ca e un titlu provizoriu intrucit nu gasisem altceva mai potrivit. Se pare ca nici acum nu prea am gasit. Petre, multumesc de apreciere.