Simbioză

imaginea utilizatorului Bott

Ne-am cunoscut unul celuilalt
umbrele până la înstrăinare.

Decolorate pe la margini, păreau
lipite cu scotch în mijlocul încăperii
când de pat, când de masă, când de un perete.

Încercam să mă smulg din brațele tale,
să-mi înfig pixul în inimă,
cu sângele meu să te scriu,

bronzându-mi apoi rănile rupte la lună -
trist măcelar ce-și vinde nopții
carnea de porc la un preț rezonabil.

Comentarii

..mi-a placut. este scris cu singe nu inca rece

..mi-a placut. este scris cu singe nu inca rece dar care se raceste. ~ am de circotit insa. mi-ar fi placut putin mai dramatic. si am senzatia ca atunci cind descriem asa ceva furia ne taie din cuvinte si ne schimba ritmul, de ex:

Ne-am cunoscut unul celuilalt
umbrele până la înstrăinare.

Decolorate la margini, păreau
lipite cu scoci în mijlocul încăperii
când de pat, când de masă, când de perete.

să mă smulg din brațele tale,
să-mi înfig pixul în inimă,
cu sângele meu să te scriu
Încercam

cu rănile rupte spre lună -
trist măcelar ce-și vinde nopții
carnea de porc la un preț rezonabil.

si as sugera si poate un alt titlu deoarece simbioza este o relatie care functioneaza (cum are fi cea dintre clown fish si anemone). nu vreau sa dau sugestii (sau vreau?) m-am gindit la ceva ce are continuare cu textul, cu primul vers: nu demult, mai stii, Noi, se spune ca, cica..etc

sper ca interventia mea nu deranjeaza..:)

cheers,

Corina

Mai întăi vreau să-ţi spun că ai găsit un final memorabil. Cel

Mai întăi vreau să-ţi spun că ai găsit un final memorabil. Cel puţin pentru mine. Aş fi stat în dubii la "de porc", m-aş fi gândit dacă n-ar fi fost de-ajuns "carnea la un preţ rtezonabil". Cred că cinismul durerii ar trebui să suplinească sarcasmul resemnat din conotaţia "porcului". Cred. Şi fără inversiunea "trist măcelar". Inversiunile - când nu sunt un veritabil instrument liric care ajută la controlul textului, control care vizează mai mult decât caracaterul liric - au murit demult.

Nu dau penită din cauza strofei nr. trei, unde ai căzut în îmboldul romanţării/dulcegăriei de tip justificativ. Şi ideatic, şi lexical. Şi ai lungit. Şi ai falsat. Citeşte textul fără acea parte. Dacă vrei, rescrie. Şi mai vorbim. Sau un. Oricum, un text
cu vână, mai aproape de ce presupune stilul pe care tot încerci să-l abordezi.

Cu sinceritate şi amical şi pe bune şi etc etc etc.

Corina, mulțumesc de trecere și pentru semn. Încep cu

Corina, mulțumesc de trecere și pentru semn. Încep cu sfârșitul. Din sugestia ta referitoare la titlu, nu pot deduce decât următoarele:

ori pur și simplu ai citit și interpretat textul în alt fel de cheie,
ori te aflai încă sub influența ultimului tău text pe care l-ai scris și publicat(recunosc, l-am citit ca pe un poem-poveste , care conține mai multă imaginație, decât adevăr)aici și în altă parte,
ori ai căzut victimă unei șarade/dezinformări/bârfe(să sperăm că nu...)

Varianta ta, din păcate, nu-mi surâde, pentru că încerc să evit pe cât posibil inversarea locului părților de vorbire în propoziție. Mai ales când e vorba de verbe. Oricum, mulțumesc pentru efortul depus. Eugen

Adrian, lasă penița, e vorba mai degrabă de autoironie,

Adrian, lasă penița, e vorba mai degrabă de autoironie, nu de sarcasm. Nu prea văd romanțiozitate și dulcegării în str.3, plus că are strânsă legătura cu str.4. În relația de lungă durată(cu poezia) își cer dreptul și momentele de criză și sentimentele contradictorii. Mulțumesc de trecere. Eugen.

Cât se poate de sincer, acest poem (care nu iese de

Cât se poate de sincer, acest poem (care nu iese de altfel din tiparele autorului) pică fatal în câteva tipare blagiene 'cu câinele și cu săgețile ce mi-au rămas/ la rădăcinile tale mă-ngrop/ Dumnezeule, pom blestemat' desigur aceste versuri pe care le-am citat din memorie scuze de eventualele inexactități sunt esențialmente psalmodice, la fel ca și încercările acestui autor din păcate nereușind să-și găsească încă un 'caracater' liric (vorba unui antecomentator) suficient de puternic pentru a da 'bună-ziua' hârtiei poetice, fie ea și virtuală.
Vă recomand mai multă detașare domnule Eugen.
Margas

Margas, îți place să vorbești mult, fără să spui nimic.

Margas, îți place să vorbești mult, fără să spui nimic. În cazul de față, trebuia să comentezi un text. Verdictele tale mă amuză. Vei fi tu vreo instanță literară și eu nu știu? În ce privește „caracterul liric”, mă faci să zâmbesc. Tu în îl ai cu prisosință, cât pentru jumătate de site. Mai postează vreo parodie ceva, decât să-ți pierzi timpul cu mine. Și nu-l mai cita pe Blaga, dacă ai ceva spus, spune cu cuvintele proprii, nu cu ale altora. Eugen

Eugen, n-am spus că n-ar avea legătură strofa trei cu

Eugen, n-am spus că n-ar avea legătură strofa trei cu restul. În fapt, în general vorbind, autorul o să găsească mereu legături - fie ele logice, metafiice, horoscopice ori clovnice. Am spus că-i dulceagă şi romanţioasă (nu-mi cere să-ţi argumentez evidenţa că ajungem pe la romantici!). Şi mai e şi clişeică până la dumnezeu - să mă smult din braţele tale, să-mi nu ştiu ce cu inima şi să te [verb] cu sânge. Fii serios! Clişeic şi, dpdv expresiv, ucide tot ce-i bun în text.

Repet, faptul că ceva are legătură cu textul, nu-i argument că o parte trebuie păstrată cu orice preţ. Şi nici pentru lungire.

Nu era vorba de peniţă, ci de apreciere. Nu te crampona şi tu de forme.

Adrian, în mod sigur nu vedem la fel o poezie, ceea ce

Adrian, în mod sigur nu vedem la fel o poezie, ceea ce este bine. Dar cred că exagerezi inutil prin anumite atitudini. Ți-am înțeles părerea din primul com. Nu mai era cazul să revii și să insiști pe același aspect. Adu-mi argumente din romantici, vreau să le aud. deocamdată însă textul va rămâne în forma aceasta. Eugen.

Eugen, nu prea ai înţeles nimic. Şi pentru că tot

Eugen, nu prea ai înţeles nimic. Şi pentru că tot suntem la capitolul atitudine - în ultima vreme, ai prostul obicei de-a nu-ţi înţelege (corect) interlocutorii. Nici măcar nuanţa tonului n-o sesizezi.
Cam atât.

Am mai spus undeva, cred: poate că unul dintre cele mai

Am mai spus undeva, cred: poate că unul dintre cele mai grele lucruri este să argumentezi evidenţă - să-i explici cuiva de ce stâlpul din faţa lui este... un stâlp. Şi deşi acum vorbim discuţii ca să nu discutăm vorbiri, spun că, la nivel, ideatic, conceptual, tehnic şi expresiv, chiar şi la frazare, strofa respectivă e din perioada romantică. Îi mai trebuie rimă şi măsură. Doar un excemplu scurt, din memorie:

"Încercam să mă smulg din brațele tale" - "Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult". În versul doi, "pixul" nu-i de-ajuns ca versul să treacă puntea, iar previzibilul explciativ vers trei, nu te supăra!, e de oracol gimnazial. Nu mă trimite să caut, lexicalmente, corespondenţă romantică şi pentru ele!

da, formula folosită aici este cea romantică. ~

da, formula folosită aici este cea romantică. ~ și ca să îi fac viața dificilă lui eugen am să întorc argumentul și am să îl întreb să ne spună de ce consideră el că nu este romantic. am însă rezerve față de folosirea neglijentă a cuvîntului „scoci”, care nici nu există în limba română. ar fi fost de preferat „scotch” sau poate, mai clar, bandă adezivă. de ce oare se evită cuvintele „normale”?
finalul însă are capacitatea de a atrage atenția.

Nicodem, mulțumesc pentru semn. Nu-l mai citisem pe M.

Nicodem, mulțumesc pentru semn. Nu-l mai citisem pe M. Dinescu de ani buni. Dacă zici tu, te invit să aduci citate din autor și să-mi argumentezi.

Adrian, bineînțeles, dacă e să luăm cuvânt cu cuvânt, sintagmă cu sintagmă ș.a.m.d, poți găsi corespondențe câte vrei, nu numai din romantism, ci și din alte -isme. Că este ușor clișeic, de acord, dar uneori e nevoie de acest clișeu pentru a facilita transmiterea ideei, pentru a face ca mesajul să transpară cât mai clar. Să zicem, că aici, am optat pentru o anume directețe a mesajului. Am mai spus-o și în altă parte: nu neg faptul că este un text perfectibil, la momentul potrivit voi reveni asupra lui. Că doar nu-i publicat pe hârtie...

Virgil, se poate extrage cu pențeta ori forcepsul câte un pasaj din orice text și se poate pune pe el o etichetă.
La o analiză făcută la „rece” nici un text nu rezistă, sau aproape nici unul. Textul a avut de transmis un mesaj/emoție și, în opinia mea, cred că și-a atins scopul. mulțumesc pentru atenționare: am corectat cuvântul scoci.

Eugen.