s-au prăfuit urmele de cal abia potcovit
judecat nu pot fugi din cetate
soldaţii întorc fiecare piatră
atinsă de zgomot

în linişte
milostivii frământă pâinea pentru săraci
inimile lor behăie ca nişte capre mulse
fără niciun strop de lapte în priveliştea lunii

umbra mă părăseşte de sete sau foame
îşi scoate capul printre gratii
şi trece
o trag înapoi
plecarea ei să nu mă pună pe gânduri