Iulia -
doar cola cu vodcă
și o respirație absentă lângă mine
se întoarce mereu ploaia
cum acceleratul ăla tâmpit de 5 jumate
se vede fain luna de pe fereastra dormitorului tău
de fapt toate se văd altfel de acolo
și strada și oamenii, mașinile, câinii și timpul
mai înainte furnicile ascultau și ele folk
încremenite pe băncile teatrului de vară
arta în slujba poporului scria mare deasupra lui alifantis so what
plouase și mi-era teamă de vopseaua aia verde ce se lua pe blugi
de fulgere și de cuvinte
se vedea luna și de acolo de afară
doar că mult mai mică și mai urâtă
Poezie:
Comentarii
andreea iancu -
acerst poem este strabatut de un limbaj interior care anuleaza limbajul exterior si spus, afirmat. verbele prin insasi functia lor motorie antreneaza interiorul sentimentului si al fiintei. remarc aceasta metamorfza a ta, acest poem m-a impresionat ca niciodata. totul se vede altfel de la fereastra camerei lui, mai ales tu esti alta. te asezi intr-un context in care te afli printre oamenii mari si furnici, unde muzica ar fi o terapie de eliberare, de continuare . teama sa nu-ti patezi blugii, teama de a pleca, teama de a hotari poate. regasesc atata poetic in acest poem in care limbajul a devenit o imagine singulara de a exprima iubirea, medeea
Iulia -
Medeea, multumesc pentru trecere si apreciere. Eu cred ca sunt ceva probleme in strofa a doua, dar inca nu stiu prea bine ce si cum sa schimb.