Virgil -
...prima
peste mîinile mele curge un rîu de tăcere
peste ochi o pădure de stele
peste tîmple s-au așezat lichenii de sare
peste creștet buruienile-amare
am visat că adulmec drumul tăcerii
am visat că vorbeam stelelor două
am visat că lingeam sarea pămîntului
am visat gustul amărăciunii și mierii
tu erai acolo privind totul o înșiruire de trepte către muntele fericirii
tu erai acolo ridicînd mîinile două umbre negre către muntele transfigurării
tu erai acolo alergînd gol și vorbind nopții către muntele măslinilor
tu erai acolo mîncînd carne și sorbind sînge către muntele căpățînii
iar eu sînt...
20 Februarie 2004
Poezie:
Comentarii
Snowdon King -
imi place mai mult genul asta de poezie, fara incarcatura de termeni, pur si simplu firesc, din suflet. Ce parere ai de alergand gol vorbind, de eliminarea acelui SI. Si mai mult de atat, ce parere ai de schimbarea gerunziilor cu verbe la imperfect? La fel ca in prima parte a poemului. Oricum un text care a rezonat mult mai bine cu sufletul meu si pe care il evidentiez.
lucian -
un poem ce îl percep ca un răspuns, nu neapărat direct, adresat temei fragmentului meu de proză.
Aranca -
nu este cred eu, neaparat un raspuns la ce te referi tu, Lucian, doar pentru simplul ca este scris poemul in 2004 dar este un poem bun, si nu trebuie sa spun numai eu.
Virgil -
textul a mai fost publicat din cite mai stiu eu si prin alte parti intre timp. dar e ok, fiecare il percepe cum vrea. asta e avantajul de a fi cititor