Virgil -
...
viața este ca atunci cînd desfaci
o cutie veche de cărți
după o vreme îndelungată
sfîșiindu-i legăturile
ca și cum ai resuscita-o
coperțile înguste
le descoperi
înnegrite la margini
murdărite de timp
paginile galbene
ca un suflet plăpînd de bătrîn
le scoți pe fiecare dintr-un mormînt prăfuit
fără să știi că te dezgropi pe tine
lecturile tale
abisurile
care îți păreau eterne
acum zac mute
precum aripile înțepenite
ale unei păsări moarte
între palmele tale
ochii ei închiși aud perpetuu
valsul în care te rotești
amăgitor
și fericit
Poezie:
Comentarii
Snowdon King -
Radu Gyr - Întrebare Adâncă-i noaptea, orele profunde... Gemând, spre raftul cărților mă-ndrum și-ntreb în șoaptă fiece volum: -Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde. Plângând, întreb portretul ei acum: -Tu ești? Și nici iubita nu-mi răspunde. Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde, întreb: -Tu ești? Și cupa piere-n fum. Și-ntreb și spada mea: -Tu ești? Și tace. Și, cum mă prăbușesc în jilț, înfrânt, din zid o umbră albă se desface... Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt și-n ochii lui Iisus e numai pace. Întreb: -Tu ești? Și umbra spune: -Sunt.
.
Alexander -
in primul vers acel atunci intarzie o cacofonie. dar tot cacofonie jenanta ramane. pe care trebuie sa o evitam in special in poezie, unde trebuie sa fim melodici chiar daca nu folosim rime. ''care îți păreau eterne acum zac mute precum aripile înțepenite ale unei păsări moarte'' ce rost are intepenite?