pământul are o gură a lui care muşcă
de fiecare dată când mă aplec asupra ta
să îţi simt respiraţia/eu ţi-am spus hai să trecem
peste barieră cu câteva secunde înainte
de venirea trenului/ tu te uitai la lumina roşie intermitentă
te uitai mult pănă se făcea
o linie continuă/ amîndoi ştiam că după izbire
vom zbura în direcţii diferite/
eu muşcând pământul /tu având nevoie cu disperare de sânge
pentru a hrăni fluturii vampiri/de pe străzile pustii
ce se întind în felul lor sumbru şi întunecos/
miliardele de fluturi care noaptea
ies din stomacul fantomelor/se ascund în pământ/
şi din aripile lor se naşte întunericul