pe umărul lui o pasăre neagră cu ciocul strîmb
poate nu atît de neagră pe cît ar vrea dar e
e cea mai frumoasă pasăre ura lui
cînd prima ușă a pălmuit obrazul ultimului om trist
mai trist decît singur mai strîmb decît ciocul
celei mai pasăre decît neagră dar alei lui [ah]
el stă pleoștit pe-un scaun șchiop
îngînă ultima comandă
încă o dimineață și
păstrați restul
Experiment literar:
Comentarii
lecția
skylander -
o lecție de ură rezonabilă sau de dragoste elegant sufocată, oferită unui el bacovian de trist și terminat, neînstare decît să urască aiurea, bolnav și fără rost. personal aș fi modificat ultimul vers din prima strofă. "ura lui" se subînțelege, doar despre ea e vb. în propoziție, nu? de ex aș fi spus doar : "cea mai frumoasă animală a lui" ...ă? păi nu? final reușit. chiar extra, un fel de generoasă respingere, un ooole magnific și care merită toate ovațiile...:) mai citim maia. deocamdată felicitări. și să aiurim de bine! amiCal, de cursă lungă, minunat de răpciugos, george cel asztalos
lupa de stepă
em ce patrat -
te-am mințit, george, era a mea. toată. după prima strofă m-am consultat cu animala și-am ajuns la concluzia ca prea ne speriem cititorii rătăciți prin afurisitul ăst de colț. așa a venit acel "ura lui" de care tu zici că-i în plus acolo, tocmai pentru a deveni credibil pleoștitul de el. cînd a x-șpea oară mi-am impus să nu mai scriu, vii cu penița asta și ne zbori fulgii. nu mă supăr dac-o iei 'napoi, doar mă iartă c-am mințit. (și-apoi, vezi tu, așa schimbat titlul din mea în lui e cu dublu înțeles, induce în "oroare" într-un fel)