plouă
timpul abia trece
peste o frunză de brusture ca un melc

în groapa de gunoi un câine își scutură blana
picăturile nu știu nimic despre moarte
cad cu fețele în jos
pe drumuri
doar pietrele își bat piepturile cu pumnii

în liniște
dependentă de zbor
o pasăre prinsă între aripi privește cerul
din scorbura unui copac