sunt zile ce cresc mlădițe ale lui a fi
primăvara asta care va trece printre noi
se încheagă din ape se hrănește cu seva
anilor noștri de-acum va fi mult soare
sunt zile ce bat la porțile infernului
pe străzile noastre cele de toate zilele
prin orașul nostru fremătând de bucurii
în urma autobuzului 12 pierdut și el
sta-i-ar norocul în loc să-i stea
primăvara asta se lasă sedusă cu greu
luând-o pe jos pe străzi
printre noi bat tot mai des vânturi din toate direcțiile
sunt zile cu aripi ce cresc sacadat prin trupuri rătăcite
trecători de zi cu zi și nici nu mai știi
care dintre ei or mai fi îngeri
și de multe ori te întrebi până când mai putem
trece așa pe lângă ei și ei pe lângă
vremurile acestea cumva altfel

sunt zile cu multe primăveri presărate și noi
cu rădăcinile bine înfipte în noi încercăm zi de zi
să învățăm cuminți pașii către zbor
dansul orelor serii
stând în fața televizorului pe colțar
cu gândul spre aiurea
să pictăm aripi și îngeri tăcuți în cuvinte și-apoi
să vrem să semene cu noi
așa imperfecți scârțâind pe ici pe colo
uneori prin punctele esențiale
sunt zile frenetice nebune
de ieri de azi și dintotdeauna
cu dimineți căutându-ne pe după geamuri
prin ochi rămași străini cu stânci colțuroase

sunt zile ce nasc trepte spre răsărit
și spre mine