yester -
stare
astă seară beau ceai și privesc calm un punct
prin care am impresia că aș putea ieși afară din cameră
îmi strâng genunchii la piept
îmi trec mâna prin păr
welcome to my sex room spun râzând
nu mă aude nimeni
nu pleacă nimeni de lângă mine
până termin cana lucrurile devin negre
simt pe șira spinării un frig necunoscut
îmi ridic halatul încet fără grabă
mă înfășor în el blând magnetic
deschid fereastra, trag în piept fluid noaptea
se aud câini care latră
cartierul se dezbracă lent de zi, aproape feminin
apoi dispare hașurat, cu lumină sub piele
mă văd scutit să fiu deștept și plâng
Poezie:
Comentarii
De regândit "aș putea ieși
a.a.a. -
De regândit "aș putea ieși afară"...
deocamdată
yester -
merci, Adrian! am acea libertate de gândire propusă de tine, dar cred că nu se conferă condiționalului optativ "aș putea" un echivalent al sintagmei "în jur se...", ci... doar o nuanță senzitivă care îmi pare absorbită de idee. a distruge un ligament nefericit nu echivalează cu a desființa o conjugare, fie ea mai puțin de dorit.
super
alba -
Retin : "mă văd scutit să fiu deștept și plâng"
In versul acesta se concentreaza toata singuratatea ciresilor de smoala.
Toata starea, dupa cum ne avertizeaza poetul insusi in subtitlu. Abandonul si renuntarea.
Mi-a placut.
bun
alma -
Orasul, nu cartierul, pentru ca acolo ai nevoie de doar 3 silabe. Asculta ritmul interior. Mie ultimul vers mi se pare doar smecher. Finalul e cautat, ca si titlul, insa textul, in ansamblu, emotioneaza.
ok
yester -
un vers la care am ezitat îndelung să îl păstrez sau nu, iată că îl reții tu, Gabi. mulțam.
Alina, elegantă ca întotdeauna. voi medita sigur la propunerea ta, pentru una din formele definitive.
dragule paule
bobadil -
să revezi te rog poemele din seria yerba mate ale lui virgil titarenco
apoi să tragi ce conculzie vrei tu dar recomandarea mea e să scrii cum scriai tu înainte că poemele astea de stare apatică nu-ți ies și știi de ce? pentru că tu ești un poet mai degrabă grobian.
desigur omul cât trăiește încearcă
sublim, dar ce mai contează
yester -
nu pot să nu observ admirația sinceră a ta Andule pentru poetul Virgil Titarenco, eu o am și pentru omul Virgil Titarenco, iar faptul că ai ales să exprimi acestea în subsolul poemului meu mă încântă.
acum pe bune
bobadil -
paule repetă te rog 'ridic halatul încet fără grabă' putea fi 'incet cu grabă'? măcar o virgulă ceva acolo care să sublinieze, să accentueze, văd că mai jos folosești virgula că aș fi zis că e poem blanc dar nu e... sau un 'nicio' ceva cu același rol... obiectiv versul ăsta ți se pare scris de o mână de la USR, sincer? Apoi 'aud câini care latră'... dăăă... latră câinii paule, nu puteai să auzi câinii așa pur și simplu doar de dragul poeziei?
Iar referirea la Titarenco am făcut-o sincer nu că-l iubesc că nu-l iubesc dar yerba mate a scris-o bine și cred că nu ți-ar strica să înveți ceva de acolo.
Fără să te gândești la foloasele limbilor românești.
Și cam atât, deocamdată.
Andu
slăbuț
yester -
(eu nu prea cred în coincidențe, bobadil! vine iar o serie de ieșiri în decor? sau tocmai ai evitat una?)
am să mă prefac că nu înțeleg ce vrei să spui cu “foloasele limbilor românești”, ești mai familiar cu acest gen de limbaj.
nici faptul că tu nu recunoști o simplă accentuare folosită de omileticieni lejer și nu numai de ei, ci de oameni în general, oratori sau scriitori, nu ți-l reproșez.
că se întâmplă să auzim câini care și mârâie… eh, un exces de-al tău de zel… erai memorabil cu un vers ca acesta “aud câinii”, wow!!!
și acum serios: îți reproșez că ai promis să te ții departe de textele mele la solicitarea subsemnatului (solicitare întemeiată pentru că nu constatasem o stabilitate emotivă susținută de cunoștințe utile mie în comentariile tale și îți spun acestea lent încet fără grabă) și nu ai făcut-o.
mai pe înțeles, comentezi în funcție de cum ți-a ieșit omleta.
da, ai umor. dar ce să fac eu cu umorul tău? ete mă mai amuz când te apucă damblaua și vrei să enervezi pe cineva.
hai papapa-papapa!
Domnule Bobadil
alba -
"că-l iubesc că nu-l iubesc"... Hotarati-va-ti (sic). Ca el va iubeste. Si e pacat de margareta. Se ofileste.
mie mi se pare
batranutragator -
un tecst ok. ba chiar as putea spune ca e chiar f bun, daca m-ar prinde intr-o ipostaza mai putin rautacioasa.
mea culpa
bobadil -
paule, e adevărat, așa am spus și uite acum am mi-am călcat cuvântul. rușine să-mi fie! dar nu pot să te văd că scrii prost! când scrii bine ai văzut vreun com de la mine?
'memorabil' nu știu dacă aș putea fi, eu am scris odată 'aud câinii niște stafii cumsecade lustruite pe bombeu', deși mai corect ar fi să ne amintim acum împreună de nichita 'tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră' (din memorie). tu auzi 'câinii cum latră'? sau mărăie mă rog sau poate că îi auzi și cum fac când se împerechează... ce îmi spune mie cititor asta în afara faptului că nu ești surd? mai bine ai argumenta ceva serios aici dacă ai chef desigur, dacă nu ok o lăsăm, nu de altceva dar ne-au mirosit (vezi mai sus) și au început să apară mașinăriile alea din matrix.
andu
cred
Virgil -
Cred că fiecare este îndrituit să comenteze cum are chef pe hermeneia.com atîta timp cît respectă Regulamentul. Alte supra-restricţii moralizatoare sau de altă natură, mi se par mie neproductive pentru literatură. Dacă cineva nu este în stare să îşi apere textul sau nu este în stare să lupte într-o polemică de idei mă îndoiesc că are prea mult ce să facă în literatură. Şi dacă mi-aş permite să mă uit la tot soborul de poeţi sau scriitori care au trăit vreodată mă tem că grupul celor de valoare a fost de cele mai multe ori grupul celor cu personalitaţi puternice, belicoşi, pasionali, duri, luptători, ireconciliabili. Ştiu că pentru unii poate suna puţin nashpa dar literatura nu e pentru suflete slabe. Există budoare şi cercuri de poezie cu fundiţe, fluturaşi şi îngeraşi pentru chestia asta.
Anyway, eu mi-aş dori chiar mai multe comentarii şi conflicte, lupte pe teme şi texte. Efectul va fi stimularea, încrîncenarea, autocenzura, elitismul, calitatea. Ce e rău cu asta?
well...
Virgil -
well, then we agree to disagree. parerea mea este ca aici pe hermeneia asa cum te poti remarca prin ceea ce publici, tot asa te poti descalifica sau remarca prin cum comentezi. dar eu sint adeptul libertatii in limitele regulamentului. desi e amuzant, pentru ca tu ma acuzi ca nu as fi mai exigent cu permisivitatea in timp ce altii ma acuza ca as fi dictator pentru ca in acceptiunea lor nu exista "libertate in limitele unui regulament". deci, modul cum vezi sau cum sugerezi tu ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mie mi se pare oarecum old-school. desi nu inteleg unde nu lucram noi "cu rabdare". dimpotriva, daca tot veni vorba, cred ca am rabdare zilnic cu o gramada de chestii pe hermeneia. dar, evident, depinde de perspectiva din care privesti. in orice caz eu, si oricine din consiliul hermeneia, nu ne consideram nici profesori, nici corifei si nici indrumatori pentru neinitiati. de aceea toata lumea are dreptul egal de a comenta.
si... inca ceva, nu, marea literatura a fost facuta numai de sufletele puternice. si sint dezamagit ca nu poti observa asta. cit despre recunoastere, asta nu are absolut nici o relevanta in contextul acesta.
alegerea de a nu participa iti apartine. riscul este ca implicit lumea te va ignora si nu vei mai avea o voce in discutie. iar daca ai cumva vreo anumita valoare literara (lucru cu privire la care eu nu ma pot pronunta), cineva a spus ca singurul lucru de care este nevoie ca raul sa invinga sau perpeueze este ca oamenii buni sa taca. eu cred ca oamenii tac sau vorbesc din ratiuni si frici foarte intime. dar ma opresc aici cu alunecarea asta in psihanaliza. esti libera sa faci asa cum alegi.