N.A.: Luana Zosmer (Hanny) nu mai este printer noi din decembrie 2010. Avea doar în jur de 50 de ani. Nu am văzut-o niciodată “face to face” . În schimb i-am citit pe nerăsuflate textele postate pe diverse sit-uri şi am corespondat prin email. De ce scriu acum despre ea, postând un text cu dialoguri semi-virtuale? Pentru că am dat de corespondenţa noastră după ce aflasem vestea tristă de la Anni-Lorei Mainka.
Veţi găsi la http://www.equivalences.org/archives/index-prose.html un “Jurnal” autoficţional al lui Hanny. Care se integrează perfect într-o autoficţiune imensă a ţării în care „curgea lapte şi miere” – actualul Israel – devenită între timp realitate crudă. Unde fetele, după terminarea liceului, fac obligatoriu armată împreună cu băieţii, pregătindu-se pentru ca, ulterior ‚ să trăiască ceea ce se numeşte „o viaţă”. Adică, după ce în timpul armatei au devenit într-adevăr femei (virgintatea pierzânduşi-o demult), nasc apoi o droaie de copii – de la doi în sus (carne de tun) - urmeaza (de fapt cuncomitent) trecerea pe „shoping” într-o veselie deoarece , aşa cum zicea Hanny, „în Israel nu faci bani, ci îi cheltui” (cine nu e pe minus în bancă acoperindu-l de o leafă la alta, nu e om); şi tot concomitent, în pauzele dintre două naşteri, cum zicea tot ea, „Dumnezeu, poate, a fost darnic cu [ele], [iar ele] au fost şi sunt darnice cu alţii, şi cam aşa merge viaţa. Când s-or scofâlci de tot, poate o să aibă refularea ca nu s-au căţărat pe Everest cât de sus au vrut, poate or să aibă refularea că n-au făcut o meserie ci alta, poate o să aibă refularea că n-au avut nu ştiu câţi copii, dar credeţi-mă, n-o să aibă refularea că nu s-au f…destul , sau că n-au făcut astfel destul pentru alţii dar şi pentru ele”. Şi toate acestea deoarece nu se ştie ce se va întâmpla mâine. Căci acolo, în Israel, viaţa e mult, mult mai scurtă decât în alte ţări zice-se “civilizate”.
De sub toată ironia textelor sale care pare a friza cinismul, răzbate însă o umanitate de un tragic nespus. Cum tragică a fost întreaga ei trecere pe lângă noi şi prin noi. Şi o poftă imensă de viaţă. Aşa cum rezultă şi din mesajele prilejuite de aflare dispariţiei sale. Unele dintre ele rogu-vă să-mi permiteţi să le reproduc înainte de textul pe care vi-l propun. Şi care se doreşte şi el să dezvălue, cât mi-a stat în putinţă, măcar o mică parte din Hanny. Şi mai adaug: sunt sigur că o să-mi fie trecut cu vederea limbajul direct al textului meu, pentru că asta era Hanny şi modul ei de a transmite extraordinar de penetrant ceea ce avea de spus.

Hanny, fie-ţi ţărâna uşoară!

Schimb de mesaje la aflarea dispariţiei Luanei Zosmer

O poezie tandră pentru Luana Zosmer

in memoriam: promit, îţi scriu şi una dură!!

de Anni- Lorei Mainka

2011-02-07

e duminică

în a şaptea zi e duminică

lipseşti de pe strada a şaptea

printre ape flori de pădure
o stropitoare mâini gură pumni
tăceri de duminică
până în cerul tău preferat
cerul gurii

ei vor ţipa

ce ştii madam de cerul gurii
ce ştii madam de ziua de ieri

nu mi-ai spus bună dimineaţa
nu ai făcut cafea
nu ai îndreptat covorul în faţa uşii
nu ai strigat în gura mare
un bocanc doi bocanci

uite ţi-ai pierdut şireturile
trece pescăruşul fără şireturi

da
se lasă peste clanţă şi geam peste parcul unde nimeni nu a mai trecut cu bicicleta de duminică
noaptea

nu mai ai mâna la tine
ţi-au împăturit-o pentru deşerturi

sper

să îţi ţii gura

taci

ai bocancii la tine?

*
Ani?

De Florentina-Loredana Dănilă

07.Feb.11 16:42

Ce înseamnă, în cazul de față „in memoriam”? Iartă-mă că sunt proastă, dar parcă nu îmi vine să întreb mai mult, nici să zic mai mult.
Despre poezie... apăsătoare, grea. Nu pot s-o citesc „literar”.

*

re Florentina-Loredana D.

De Anni- Lorei Mainka

07.Feb.11 18:13

Prietena mea Luana, Hanna, a disparut....si ii simt lipsa, si am pus-o la poezie in speranta ca totusi o citeste cineva...a fost o colega nemaipomenita, talentata, eficienta, iti sarea in ajutor....eu ii datorez mult curaj, de care in urma cu 7 ani am avut nevoie....
Iar acum atit mai pot face, doua poeme....

Dumnezeu sa o linistească după o viaţă plină de zbateri.

*

Luanaaa!!

De Dan Norea

07.Feb.11 18:30

Când am citit "dispărut", m-am gândit - dispărut de pe site-uri.
Dar ultimul rând m-a lămurit - dispărut dintre noi pentru totdeauna.
Cum e posibil? Era cea mai vie persoană pe care am "cunoscut-o" vreodată. Veselă, temperamentală, chiar vulcanică. Textele ei debordau de un umor sănătos, avea un limbaj natural cum rar citești. Părea că e expresia vie - tinerețe fără bătrânețe.

Nu-mi vine să cred că acum ne privește de undeva de sus, cu un zâmbet în colțul gurii. Luana, ne ierți că nu suntem la fel de vii ca tine?

*

da Luana Zosmer a plecat dintre noi!

De Anni- Lorei Mainka

07.Feb.11 18:36

blogul ei a ramas deschis - "un bocanc in gura"
da, ai descris-o bine....da, as era, vie , iar pentru unii prea vie şi prea talentata....ma bucur ca i-am spus-o in graba intr-o zi, iti poti imagina care a fost raspunsul ei....

*

Îmi pare rău

De Florentina-Loredana Dănilă

07.Feb.11 18:37

Anni, am citit textele Luanei când le publica pe site-uri. Le-am apreciat și am apreciat-o și pe ea ca om. A spus Norică mai sus cum era percepută. Îmi pare rău de dispariția ei. Până să-mi dai răspuns, am căutat și am aflat... un site în care fiul ei spunea cât de mult a suferit. Nu știu de ce, nu mi-aș fi imaginat moartea ei astfel, aș fi văzut-o mai degrabă aruncată în aer de o bombă...
M-am întrebat nu de mult de ce n-o mai fi scriind. Dar n-am căutat să-mi dau răspunsul. Ne depărtăm unii de alții, ne însingurăm și îi însingurăm pe ceilalți, pentru ca apoi să ne pară rău.
Să aibă odihnă!

*

noi vorbeam

Anni- Lorei Mainka

07.Feb.11 18:43

Hanna mi-a scris particular. de pe site-uri a plecat demult, se enerva repede, avea acele probleme de sanatate, dar din primavara a refuzat sa-mi spuna adevarul, imi cerea sa ii continui blogul, eu naiva, am refuzat, avind si eu problme personale .....si apoi a disparut
si acum tirziu am aflat...ma bucur, ca mai sunt si altii care o indrageau, si nu era numai cum se descria ea , o mare pisaloaga, ea asa se vedea....
si da, astepta cu nerabdare o bomba, asta si-a si dorit, o moarte scurta....vorbea mult despre moarte, eu eram aia cu poemele mele negre si ea ma certa, cica eu am copil mic, al ei era ceva mai mare!!!!
dar eu eram totusi mai in virsta...eh, asta e.....ii voi mai scrie un poem "brutalos", ca sa rida cit poate de mine, ea incerca sa dea din curajul ei....

*

...

De Elena Marcu

07.Feb.11 19:26

Regret nespus, nespus. Și pentru mine Luana a fost una dintre cele mai vii și frumoase ființe cu care am avut șansa să mă intersectez. Nici eu nu am știut de plecarea ei. Anni, poemul tău e sfâșietor...

*

draga Elena Marcu...

De Anni- Lorei Mainka

07.Feb.11 19:59

poemul este pentru ea
amintiri despre ea
multe sunt cuvintele ei

*

anni / luana-numele poeziei

De Nache Mamier Angela

07.Feb.11 20:20

anni,am fost foarte miscata de aceasta trista plecare
am înteles pe blogul ei ,ca fiul ei organizeaza în memoria mamei(o femeie foarte demna si curajoasa) lor un concurs literar si premiile vor fi acordate din drepturile ei de autor pentru o carte la care lucra
eu am aflat de dânsa datorita poemului tau ,anni...multumesc
pace sufletului ei
luana=poezie=omenie

*

Azi

De Maria Gold

07.Feb.11 22:02

Spiritul Luanei atit de viu incurajeaza chiar de dincolo prin ceea ce a fost pentru noi, sa ne iubim, sa nu ne fim straini, sa nu uitam unii de altii, sa nu traim clipa cind ne vom spune ce rau imi pare... Zimbesc Luana si pastrez in inima mea copilul din tine. Multumesc Anni pentru ca ai adus-o in atentia celor care o uitasera pentru un timp.

*

+++Nache A.,Maria Gold...in memoriam Luana Zosmer

De Anni- Lorei Mainka

08.Feb.11 00:47

pacat ca si-a sters textele, imi pare atit de rau ca nu am putut-o convinge sa nu o faca, dar nu stiam, de ce doreste sa o faca...dorea sa plece...

sper sa ii gasesc cartile, a scris romane, era prozatoare buna, se juca de fapt cu noi....

si ce avea Hanna era omenia si intelegerea celuilalt, asa nervoasa cum era, ca se enerva repede...dar acum stiu si de ce...

*

nu mi-a venit sa cred

De ioan albu

08.Feb.11 03:22

sunt trist pentru disparitia Luanei Zosmer, cand am vazut subtitlul am crezut ca e o gluma. pentru doritori, un link unde se pot gasi doua volume ale Luanei: http://www.equivalences.org/archives/index-prose.html

*

re Ioan Albu - îti multumim

De Anni- Lorei Mainka

08.Feb.11 03:26

bine ca ne pui link-ul la dispozitie
da, asa ne pierdem unii pe altii si nu ne intelegem cind vorbim....

*

Remember Luana

De Marina Nicolaev

08.Feb.11 09:30

Un gest deosebit este cel de a-i dedica un poem. Sigur, ar zambi...intr-un anume fel, inca nedefinit pentru fiecare dintre noi.

Acord Luanei Zosmer stelele pe care le merita acolo printre stele...
Am fost profund impresionata de cancerul ei de care nu am stiut nimic.
In ciuda multor divergente pe care le-a avut (cu altii), Luana Zosmer a avut un real talent, aproape coplesitor.

*
Ştie cineva ce-i acolo, sus?

De Razvan Dragoi

08.Feb.11 10:03

Uneori, sunt mai vii cei care pleacă, decât o parte dintre cei care rămân.
Luana avea viaţă cât să răpună zece cancere. Era o lumină.
Noi rămânem cu amintiri, cu regrete, cu scrisoarea absolut emotionantă a fiului ei, cu site-ul dat de domnul Albu (mulţumesc!) şi cu acest poem minunat. Mulţumesc pentru el, Anni!

Dumnezeu s-o odihnească în pace!

*

--

De Dana Banu

08.Feb.11 11:23

o veste neagră aici

îmi pare foarte rău, chiar îmi pare foarte rău

se pare că rămânem din ce în ce mai singuri în lumea asta din ce în ce mai ciudată

*

Ultima poznă a Luanei

De Dan Norea

08.Feb.11 14:07

Prin 2008 am avut un schimb de emailuri cu Luana Zosmer. Sau Hanna Fratu, cum își mai spunea, deși tot ea menționa că nici unul, nici altul nu erau numele ei real.
Printre altele, mi-a trimis o poză. În picioare, în blugi, pe malul mării, cu figura ușor umbrită - arăta superb. Zicea că are figura umbrită în toate fotografiile ei și că asta va mai dura câțiva ani, datorită trecutei apartenențe la serviciile secrete.

Aseară, după ce am aflat vestea, am scotocit prin arhiva de email-uri și le-am recitit pe toate. La sfârșit m-am uitat la fotografie. Nu știu cum m-am bâlbâit - poza s-a micșorat, am dat un double-click și Luana s-a instalat pe desktop-ul meu, printre icon-uri. Dimineața, când am revenit la laptop, era acolo și mă aștepta.

La serviciu am mers la inginerul nostru de sistem și mi-a explicat că mai nou, în Win 7, așa se întâmplă dacă dai double-click pe o poză.
- Vreți s-o scoatem de acolo ?
- Păi da, că arată prea bine ca să stea la mine pe desktop. Poate o vede nevastă-mea și-și închipuie alte alea.

Explicația cu Win 7 m-a cam dezamăgit. Îmi plăcea mai mult ideea că Hanna-Luana a plutit o clipă pe desupra mea.
Am scos-o de pe ecran, dar din minte nu pot s-o scot. Și nici nu vreau.

*

re Dan Norea....asa era...

Anni- Lorei Mainka

[08.Feb.11 18:19

sunt sigura ca i-ar fi placut sa te vada cum te zbati cu windowsul .....merci de povesti, parca am face claca...da,...

*

Sa-i iluminam drumul!

De Marina Nicolaev

08.Feb.11 21:16

Si totusi Luana Zosmer a vrut sa ne vada - pe fiecare sau pe toti sau pe rand - impaturind cu grija ziua in asteptarea lacrimilor. Si din ele si-ar face lumanare la capataiul cuvintelor. Sa-i iluminam drumul!
(Mie imi umbla dimineata la 6 pe desktop...Dar cine, cine m-ar crede?!?)

Hei Luana! Viata e un munte de lacrimi! Cine a crezut altceva?!?

*

poate ca asta a si vrut

De Anni- Lorei Mainka

09.Feb.11 00:04

nu stiu daca a vrut sa o vedem, dar cred ca si-a facut diverse scenarii cum ar fi dupa! era un om de teatru si un bun observator....

va multumesc ca ati fost aici in acest virtual care poate este virtualul in care ne regasim intr-o zi

*

luana

De felix nicolau

13.Feb.11 21:39

da, Luana era o fiinta exceptionala, care a inteles ca adevarata umanitate nu e de gasit in smiorcaieli si floricele, ci in demascarea ipocriziilor de tot felul.
Bravo Anni! excelent poem! il astept si pe cel contondent

*
re Felix - Luana Zosmer....poem contondent....

De Anni- Lorei Mainka

15.Feb.11 03:46

am promis ca ii voi scrie un poem dur, asa cum mi le trimitea ea in ultimii ani, nu stiu de unde lua energia, convingere, talentul si cuvintele care pareau un tacim pentru citeva sute de persoane....

duritatea are si ea radacinile ei, Dumnezeul ei si talentul este aprig la minie daca nu e la locul lui....voi incerca, asa, ca sa vada ca nu stam degeaba....din start insa previn: cum scria Luana fara a cadea in banal cu toate cuvintele ei de revolta nu cred ca voi citi in curind...

.........

Şi acum textul meu.

Atenţie: În cele ce urmează, nimic nu este real, dar se petrece în realitate şi orice asemănare cu personajele existente este absolut inexistentă.
PROLOG (este treaba regizorului cine şi cum îl spune): Un tip filosofa adânc şi binar: “Dacă fac armata, sunt două posibilităţi: să fie război, sau nu. Dacă o să fie război, sunt doua posibilităţi: să îl fac în linia-ntâi, sau în spatele frontului. Dacă-l fac în linia-ntâi, sunt doua posibilităţi: să scap, sau nu. Dacă nu scap, sunt două posibilităţi: să putrezesc pe câmp, sau să fiu îngropat. Dacă sunt îngropat, sunt două posibilităţi: să fiu, ulterior, dezgropat, sau nu. Dacă sunt dezgropat, sunt două posibilităţi: să fiu băgat în cimitirul eroilor, sau nu. Dacă nu, sunt două posibilităţi: oasele mele să fie folosite la fabricarea cleiului, sau nu. Dacă ele sunt folosite la fabricarea cleiului, sunt doua posibilităţi: să fie folosite pentru fabricarea hârtiei, sau în alte scopuri. Dacă sunt folosite la fabricarea hârtiei, sunt două posibilităţi: să fie utilizate la fabricarea hârtiei de scris, sau a hârtiei igienice. Dacă sunt folosite la fabricare hârtiei igienice, sunt două posibilităţi: să se şteargă cu mine la fund un bărbat, sau o femeie. Dacă se şterge cu mine la fund un bărbat, mai e cum mai e; dacă se şterge cu mine la fund o femeie, ajung de unde-am plecat !”
*
Personaje (în ordinea intrării în scenă)
D – Una la început vesela şi, de la un moment dat romantic-melacolico-tristă
H – O femeie, femeie; nici veselă şi nici tristă dar absolut realistă (când trebuie)
A – Autorul
PA – PA şi-atât
AZ – Albă ca Zăpada
LA – Los Angelescu
NE – Nelămuritu’
O voce din popor
O altă voce din popor (freudiană)
O voce blondă
*
În urma unui dialog aprins, desfăşurat între mai mulţi bărbaţi, pe internet, într-un “grup” de discuţii, o Doamna, D, intervine acuzându-i că n-au nici un fel de logică. Şi-i pasează mingia altei Doamne, H , care continuă.
H : O întrebare simplă de logică: Ce rost are sa bateţi câmpii în mod “logic” când practica vă mănâncă?
A : Două Doamne (pentru că nu pot să le zic altfel ), D si H, stau pe margine şi se distrează atunci când noi, ăştia (unii dintre bărbaţi), ne batem capul cu tot soiul de aiureli “logice” !
O femeie câştigă la loto. Soţul o întrebă cum a făcut. |Într-o noapte am visat cifra şapte, noaptea următoare am visat cifra trei. Am înmulţit pe şapte cu trei şi mi-a dat douăzeci şi şapte, pe care l-am jucat la loto.| |Bine, bine, însă trei înmulţit cu şapte face douăzeci şi unu şi nu douăzeci şi şapte!| |Da, dar eu am câştigat !|. Ăsta e un exemplu excelent de eficienţă practică a “logicii” feminine ! Da, doamnelor, aveţi dreptate ! Femeile au, întotdeauna, dreptate!
D : A, o observaţie modestă: să presupunem că logica femeilor este, în genere, ilogică (sic!). Prin contrast, soluţia demonstraţiei tale ar trebui să fie de o logică impecabilă – şi nu este ! H a pus o întrebare; doamna din exemplul tău a dat un răspuns. Mă întreb, încă nelămurită, concluzia ta pe ce anume se bazează ? Se poate ca eu sa fi omis un amănunt esenţial. Altfel, iată ce răspuns absurd vad eu în acest moment:
“A : Chiar, ce nevoie avem să batem (atâta) câmpii ?! Când femeile (sic!) au, întotdeauna,
dreptate ! Să le lăsăm (noi bărbaţii) numai pe ele să vorbească şi să le ascultăm cu
sfinţenie ! Ştii de ce Dumnezeu l-a făcut, mai întâi, pe Adam şi apoi pe Eva ? Ca să apuce
şi Adam să mai zică câte ceva ! Dar n-a mai apucat.”
H : Nu ştiu dacă avem dreptate, dar eu personal, într-adevăr mă amuz copios ! Daţi atâta
importanţă teoriilor voastre de parcă-n ele-ar sta însăşi esenţa vieţii. Sau a morţii. Plăcerea
voastră este să vă fie recunoscută calitatea de a bate câmpii. In vreme ce a noastră este să
rezolvăm problemele şi să vă vedem figurile când, într-un trist şi departe târziu, găsiţi, în
sfârşit, soluţia, dar nu mai aveţi problema !
D : I-asculta, A ! Pe mine m-ai omorât ! Da cu calu’ (H) ce-ai avut ?!
H : Vrei s-o implantez pe-aia cu mania persecuţiei ? Că ne-a văzut aşa, mai slabe de înger şi mai uşor de luat la mişto, ca părem, din profil, mai toante…etc.etc? Şi, după aia, să mă supăr şi să mă trântesc pe jos? Ca nu pricepem Logica şi-ncă-l aşteptăm pe Godot?
PA (intervine şi el) : Soţul povesteşte tuturor ca el are ultimul cuvânt acasă. Cineva-l întreabă cum? « Yes, my dear !»…
AZ (intră şi ea în discuţie, că d-aia e femeie, să aibă, întotdeauna, dreptate): Altă deosebire între bărbat şi femeie este că femeia e în stare să găsească Sacrul, de foarte multe ori, în timpul actului sexual cu cel iubit ! Pe când bărbatul niciodată nu simte prezenţa Sacrului în astfel de momente! (Asta chiar vorbeşte ce spune si spune ce vorbeşte – comentează A, în gând şi nu pe internet, pentru ca nu aşa se vorbeşte cu o Doamnă , ce aia mă-si !).
A (ca să se afle în treabă) : Ca de obicei, femeile au, întotdeauna, dreptate! Dar mai încercăm şi noi, bărbaţii, uneori, să “găsim Sacrul” prin actul sexual (cu ajutorul femeilor). Ca, de exemplu, în Tantrism.
D : “Kama Sutra”, comentată şi cu poze ! Nu-mi amintesc sub ce poză în cartea asta se afla următorul text: “Vaca sacră şi boul profan”….
A : Iar şi iar ajung la concluzia bine ştiută: femeile au, întotdeauna…
“Aceasta-i soarta boului [profan]
- Viţel adult -
Să stea la poarta noului [Vaca sacră]
Niţel mai mult [până când Doamna, în sacralitatea sa, voieşte sau doreşte, dacă voieşte sau doreşte, să-l primească]” – vorba fabulistului.
H : Un viţel are şansa să devină taur în vreme ce un bou… [până când Doamna, în sacralitatea sa, voieşte sau doreşte, dacă voieşte sau doreşte, să-l primească]. În cazul ăsta, doamna e o vacă şi domnul are toate scuzele să găsească o femeie. Dacă nu e , bineînţeles, un bou.
D : Şarpele a fost un bou ! Dacă îi plasa mărul Evei şi îi spunea să i-l facă plăcintă, sunt convinsă că Adam îl halea de buna voie şi nesilit de nimeni. După care ar fi făcut sex cu Eva şi tot picau, dar ar fi fost mai distractiv.
H : Da ce-ai cu şarpele acuma ? Ce Eva l-a violat pe Adam ? Ăla a venit de bunăvoie în erecţie şi şarpele a luat-o-n bot. Să fim serioşi! Şarpe şi iar şarpe. Măr şi iar măr. Numai Adam e nevionovat că …n-am termen de comparaţie. Măgarul ăla bătrân a vrut să se inmulţească şi n-a vrut să se şi murdărească pe mâini sau pe …, de-aia a făcut-o pe Eva şi a dat-o lui Adam, după care a dat-o cotită cu gem de mere. Nu-mi bate şi tu capu’ cu poveşti acuma !
A : Nefiind femeie, nu am pretenţia că am şi dreptate (întotdeauna). Dar stau şi mă minunez câtă înţelepciune zace în capul lor ! Şi, cred că, acum cel puţin, am şi eu dreptate !
H : Nu, A, dar speri. Eşti într-o situaţie «trajică». Eu, în locul tău, aşi face, ca bărbat, un lucru practic şi anume că, deşi natura e vastă, îngăduitoare şi plină de Eve, m-aşi ascunde-n gaură de şarpe! Şi m-aşi … ştii tu ce.
A : Cu şarpele la datorie ?
H : Da, cu şarpele la datorie….
LA (intervine, brusc, în discuţie) : Eu trăiesc în America, unde mişcarea feminista are o istorie foarte bogată. Din păcate, de multe ori, s-a trecut peste cal şi primele care au fost lovite de tendinţele de ultra – emancipare au fost chiar femeile….Cu alte cuvinte, reacţia la mişcările feministe de ultra – emancipare a fost aceasta: vreţi egalitate? Nici o problemă ! Dar descurcaţi-vă !!! (Adică ….. singure ! – comentează A, fără a scrie, însă, pe internet că, de ! – nu se face)
H : Cine-i mai egal, femeia sau bărbatul? Poate cineva să răspundă ?
A : Ce diferenţă este între un bărbat şi o femeie? Sunt amândoi egali, mai ales femeia !
H : Uite vezi, asta-i problema cu domnia ta, nu se poate purta o discuţie serioasa şi filosofica, bagatelizezi orice !
A : “Femeile au, întotdeauna…” mai apucă să zică el, în timp ce se îneca, iar Doamna care-i făcuse vânt în apa se distra de pe mal având orgasm după orgasm….
H : Hei, las-o moartă! Eu am tot timpul orgasme şi nu trebuie să te arunc în apă pentru asta. Aha, adică eu o sa tac mulţumită că mi-ai dat dreptate şi-o să iasă, până la urmă, că femeile susţin că au întotdeauna dreptate iar bărbaţii, ca să scape, cedează. Asta s-o crezi tu, A. O altă variantă posibilă ar fi să fiu suficient de proastă şi să zic « daa, mi-a dat dreptate, acu o să-i zic că n-am dreptate» şi tot o să zâmbească pe sub mustăţi (daca le are) că deh, cum sunt femeile de zăpăcite că se contrazic singure ! Deci, continuăm discuţia fără tric-uri: Cine-i mai egal, femeia sau bărbatul ?
A : O viaţă întreagă am fugit ca de Dracu’ de femei inteligente. Am ştiut eu de ce ! Aşa că îţi propun, ca deocamdată, să încheiem discuţia. Şi, ca un adevărat Domn (ce mă pretind) îţi ofer, Stimată Doamnă, posibilitatea să ai ultimul cuvânt înainte de a ne spune la revedere, asigurându-te, fără mişto, ca discuţia cu Dvs. (pentru că te tot “domnesc” atâta) mi-a făcut o deosebită plăcere ( nu ştiu dacă şi reciproc, dar sper). Al Dvs., A.
D : O zicală din popor spune că fugi de Dracu’ şi dai de tat-su. Ştii tu de ce, A !
H : Nu poţi să fugi nici de Dracu, nici de tac’su. Şi-n general, ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus. Auzi la dânsul, cică-mi lasă, cavalereşte, ultimul cuvânt …Hm, nici prin cap nu-mi trece … Pot afla, totuşi, unde pleci? Că asta sună mai degrabă a mesaj de adio. Zău că nu-s inteligentă, promit, jur. Sunt o toantă… Stai pe loc!
NE : (intervine şi el): Şi, mă rog , stimate A, cu femei ne-inteligente ce discutai … . Nu-mi răspunde, te rog, ca nu întreb. Sunt băiat discret. Dar mă-ntreb şi eu, aşa…
A : Nu te mai tot întreba. Fă-o!
O voce din popor: Chiar, are dreptate A. Fă-o, cît mai ai timp !
D : Dragă A, pe post de avocatul (ne-plătit) al unei femei inteligente (şi Dracu’ are avocaţi, nu?!) ţin să te anunţ că H, din câte ştiu eu, nu crede în Dracu’. Nu ştiu însă dacă crede în femeile inteligente. Şi mai cred că ea crede că dacă Dracu’ totuşi se încăpăţânează să existe, el nu este deloc negru, ba e chiar blond şi cu ochi albaştrii. Aşa că şi ea se dă blondă, deci nu văd de ce te-ai feri de ea în loc să-l faci de Dracu’ să vă ţină de şase ! Dar, pe post de simplu cetăţean, ţin să te anunţ că bine faci, fereşte-te cât poţi şi de una şi de celălalt.
O alta voce din popor (freudiană) : Câteva elemente din textul lui A îmi dau impresia că, departe de a se încheia, chestia asta ia amploare. Alături de relativ fermul “să încheiem discuţia”, apar termeni (“deocamdată”, “al dvs.”, etc..), ce sugerează, cvasi-subliminal, dimpotrivă, dorinţa de continuare. Vom vedea!
A : Nu plec nicăieri (încă), H. Dar mă apuc să meditez la nemurirea sufletului. Şi intru în transă. După ce voi ieşi, mai vedem ce şi cum. Şi, vorba filmului ăla mai de demult: Adio, dar rămân cu tine !
Vocea din popor (freudiană): Ei!! Poftim! Ce va spuneam!!
H : Ai grijă, A, să nu dispari ca doctorul Honigberger că eu nu fug după tine-n Nirvana, am de lucru. Nu spun cu ce, dar bănuieşti !
D : Vezi, H, şi tu care te-ai grăbit să mărturiseşti că eşti toantă sub presiunea fricii ca te-ar putea părăsi ! Acuma chiar ca n-o sa-i mai fie frică de tine, tocmai începuse să-l apuce cu răcori cred – de plăcere !
H : Greşeşti aici, de toante fuge mai repede ca de inteligente !
D : Şi crezi că dacă o să revină, o sa te ….? Măcar virtual ?
H : Ei uite, ai pus punctul pe i !
D : Vezi, asta e problema: de ce suntem mereu cu gândul la “asta” precum copilaşii micuţi la suzetă…?!
H : Am încercat să mă gândesc la nemurirea sufletului şi n-am reuşit. Adică mi-e ne la îndemână, pe când “asta”, cum spui tu, e ceva palpabil !
D (cu sinceritate si poetic): Alergăm, alergăm după ceva ! Ceva care să ne dea împlinire. Adică cum ?! Nu ştim. Fugim, fugim, fugim, ne apropiem, ne îndepărtăm… Apoi deodată poc ! “A fost bine ?!” “A fost bine!”. A fost bine ?! Am atins acel ceva după care am alergat nebuneşte …?! Sau, în alte poziţii, dar mereu zvâcnire lângă zvâcnire… Oricum senzaţia de apropiere dispare. “După” parcă eşti mai departe decât oricând de acel “ceva”. Şi decât sângele care aproape iţi urlă prin propriile artere şi vene. Părăsită, aruncată, “sub mode sub timp”… Şi, mai vrei încă odată şi încă odată… Şi iarăşi aceeaşi alunecare. Mereu aproape, mereu atât de aproape, mereu pe lângă, chiar când ai fost nimerită în miezul ţintei. Şi totuşi speranţa renaşte, din nou, după o vreme. Şi după altă vreme ne luăm seama şi ne mulţumim cu iubirea-roller-coaster. Ne tocim treptat atât imaginaţia cât şi ambiţia. Vrem din ce in ce mai puţin şi din ce în ce mai mult primim, mereu, e mai puţin decât am sperat. Până într-o zi când nu mai primim, practic, mai nimic. Ne rămân amintirile, şi ele se descompun treptat. Ne rămân filmele, şi ele din ce în ce mai străine. O lume întreagă se f… sau, poate, doar doreşte să se f… dar fără succes adevărat. Ce e ăla succes adevărat ? Nu mai ştiu. Vreau doar să morfolesc ceva dulce. Să capăt linişte, chiar şi de la o bucată de plastic de o fi… Cât de uşor îi păcăleşti pe bebeluşi ! Ei plâng fiindcă o vor pe mama, dar mama e ocupată şi, în loc, ei morfolesc o bucăţică de plastic. Atunci se mulţumesc şi viaţa le devine suportabilă, pentru o vreme.
H : Hai sa-ţi fac o confidenţă, D. În ce mă priveşte, consider că mă f…cu succes (şi ajung, mereu, în al noulea cer !). Sunt absolut, perfect, imposibil de descris, de mulţumită cu ce fac; chestia asta ţine, să nu-i fie de deochi, de-o bună bucată de timp. Normal că vreau în continuare, însă nu caut, ştiu precis ce vreau şi ştiu precis cum să obţin ce vreau. Nu mă bântuie nemulţumirile ori insatisfacţiile. Dumnezeu, poate, a fost darnic cu mine, eu am fost şi sînt darnică cu alţii, şi cam aşa merge viaţa. Când m-oi scofâlci de tot, poate o să am refularea ca nu m-am căţărat pe Everest cât de sus am vrut, poate-o să am refularea că n-am făcut o meserie ci alta, poate o să am refularea că n-am avut nu ştiu câţi copii, dar crede-mă, n-o să am refularea că nu m-am f…destul , sau că n-am făcut astfel destul pentru alţii dar şi pentru mine.
D : Sunt adânc pătrunsă de importanţa acestui mesaj ! Simt un fel de rezonanţă mondială. Cred că orice om de pe planeta asta, din măreţul prezent pe care îl trăim, are o singură teamă pe lume: nu cumva să aibă, vre-odată refularea că viaţa s-a terminat mai înainte ca el, sau ea, să se fi f… destul. Ori, dacă priveşti lucrurile aşa, şi cum le-ai putea privi altfel, o afirmaţie ca a ta sună aşa de puternic, de solid, de atrăgător ! Oricine ar bate la uşa site-ului ăstuia şi ar citi asta, cred ca ar vrea pe loc să intre şi să vadă cum este posibil să existe o femeie care să poată face o asemenea afirmaţie!…
A : Ei, asta da ! M-aţi scos din transă şi m-aţi făcut să revin la realitate! În concluzie: bărbaţii sunt porci şi femeile curve ! Mamăăă ! Dar ce curve ! Chiar şi numai “virtuale”, dar ce curve, Dumnezeule ! Că-ţi vine să inversezi rolurile şi să nu mai grohăi ca porcu’ când, atunci când….. Ci să te simţi în al nouălea cer, plin de extaz şi să le laşi pe ele sa guiţe de plăcerea carnală.
H : Ascultă, dom’le: tu, voi, n-o să ajungeţi niciodată în al nouălea cer ! Numai noi putem face astea. Pentru că, atunci când n-o facem ca “meserie”, suntem, abia atunci, adevărate curve, pentru că o facem nu dezinteresat, ci din plăcere ! Şi voi, ca idioţii, ne mai şi plătiţi, într-un fel sau altul, cumpărându-ne, dacă aveţi cu ce, tot ce ne trece prin cap. Şi, dacă n-aveţi, măcar ne daţi senzaţia că aţi face-o, fără să ştiţi că n-avem nevoie de nimic altceva decât să ne faceţi să ajungem în al nouălea cer, unde, voi, nu veţi ajunge niciodată.
A (filosofic şi pe gânduri, ca Gânditorul din Hamangia, după o partidă de sex cu planturoasa sa jumatate) : Şi să mai zici că femeile nu au, întotdeauna, dreptate ! Şi că nu am ajuns de unde am plecat. Ca în “Prolog” !
P.S.
A: Şi totuşi, parcă aşi aştepta…
O voce blonda : Aşteaptă, tu, mult şi bine… . Pentru că, dacă ai intrat aici, trebuia să ştii că orice speranţă a rămas afară ! Dar, cine ştie, poate Godot, în neţărmurita Lui compasiune, îţi va trimite pe cineva să te ispitească, tâmpindu-te, sau deşteptâdu-te definitiv, ca El sa nu se murdărească nici pe mâini şi nici pe… . Şi atunci să nu mai fi un Bou, cu B mare ! Ascultă ce-ţi spune o femeie, femeie, pentru că, te-ai convins că femeile au, întotdeauna, dreptate ! Şi, fii atent ! Ea va începe să te încânte cu (În)Cântarea (În)Cântărilor (lucru care mie nu-mi stă în fire şi nici nu ştiu dacă am fost virgină vre-o dată. Poate în altă viaţă). Aşa că nu mă face de ruşine şi răspunde-i pe măsură.
The End