femeia mea este cochetă
poartă în păr panglică de şifon
chiar şi atunci cînd la foc mic
fierbe în oale adînci bulion

nu e înaltă, cît un polonic
are sîni mici tari de agată
şi se dă cu roşu de buze
cînd muşcă dintr-o tomată

citeşte reţeta adaugă sare
pune o faţă de masă-n apret
şi cu ştergarul din in-ce eşarfă!
pozează în geamul de la bufet

se preface că-i cade rochiţa
domol cu un anumit chichirez
doar ca să văd cum din umerii ei
ies fluturi mari cu ochi de orez

hai draga mea să mă şi să te
aici printre borcane fierbinţi
ea suflă uşor aerul dintre noi
şi sparge aspirine în dinţi

îţi e nu-i aşa mă întreabă
simt nu-mi răspunde şi mie
dar mai avem cîteva vise de pus
în pungi galbene din hîrtie

să aşezăm celofanul pe sticle
nu înainte de a pune piper
uite poţi să le strîngi tu la gură
cu clipsuri de la portjartier

de lipit etichete cu paternuri albastre
ştii? cum e cerneala din călimară
îmi place să am peste iarnă
o bucată de cer în cămară

aşa! acum hai într-o coajă de nucă
vezi? am înfăşat un pat cu făină
şi ca să nu-mi fie la noapte urît
aruncă peste noi un pumn de lumină