pulsații

imaginea utilizatorului Sancho Panza

pulsații

o mână nevăzută îmi acoperă gura
ori de câte ori
încerc să te chem

cuvântul mi se-agață
de umbre
de copaci
dar mai ales
dar mai ales de oameni

biet pui de cuc
ciocnind
găoacea unui verb

Comentarii

părere

un poem pe care l-am citit cu plăcere de mai multe ori.
imagistic între marginile sale impuse, minimaliste, făcând acea economie de cuvinte pe care, eu cel puțin, o admir, poemul reușește să aducă laolaltă câteva elemente esențiale ale hai să spun așa.. vechiului (arhaicului chiar) și noului (mai non-conformist) în vers
aș elimina însă complet strofa
'o vreme
rămân frunză
cu dor de rădăcină'
O peniță de la mine pentru acest inspirat demers poetic minimalist.

Andu

mulțumesc pentru citire și pentru generoasa peniță.
cât despre schimbări în text - vom mai vedea
abia se împrimăvărează, lasă-mă să mă bucur de (puținele) frunze!

E primăvară!

Seva lirică izbucnește în muguri, fiindcă și rădăcinii îi este dor de frunză :)

Un poem discret în expresie, delicat, sugestiv, chiar dacă pulsațiile par să fie puternice și perceptibile de departe în zvâcnetul tâmplei.
Ultimul distih mi-a plăcut mult prin puterea de sugestie:

„ o vreme rămân [...]
un pui de cuc izbind
găoacea unui verb”

Sunt și eu o frunză cu dor de frunză :)
Mulțumiri, Adriana!

Mariana,

mulțumesc pentru lectură și apreciere, însă trebuie să spun că intervenția ta m-a pus pe gânduri.
mai exact, recitesc ce am scris și mă-ntreb dacă aurul celor două penițe nu-s prea grele pentru acest firav pui de cuc... :)

dar mă bucur sincer că ți-a plăcut.

Intr-adevar,

Sunt prea mult doua penite. Una era de-ajuns. Textul e bun. Si-atat.