«Autoportret» 1630
acvaforte
5x4,4 cm

Lucrările de gravură expuse în spațiul muzeului, sînt doar o parte din colecția de stampe a lui Eugen Dutuit (1807-1886), un mare admirator a lui Rembrandt. Eugène Dutuit a reușit să realizeze visul unui colecționar adevărat, adunînd timp de 50 ani, de studii, cercetări si achiziții, aproape 400 de gravuri rembrandtiene. Din păcate, nu a reușit să obțină exemplare din toate gravurile marelui maestru. De menționat că din cele 290 de plăci de cupru originale atribuite lui Rembrandt se mai păstrează în zilele noastre doar 81.
Temele majore abordate în această expoziție de marele gravor sunt : autoportretele, portretele, subiectele biblice, subiectele mitologice, de studii și peisajele.
Expoziția se derulează cronologic în trei mari secțiuni astfel : perioada 1626-1640, perioada 1640-1650 și perioada 1650-1669.

Inceputurile activității artistului olandez sînt sub influența a doi maeștri Jacob Van Swanenburgh și Pieter Lastman care veniseră în contact cu arta italiană, însă tehnica de acvaforte o deprinde de la prietenul său Jan Lievens. Printre lucrările realizate în această perioadă se remarcă portretele părinților săi precum și ale sale, de mici dimensiuni, dintre care cele mai fascinante sînt cele din 1630, debutînd astfel seria celor 28 de autoportrete cunoscute. Este o perioadă prolifică pentru Rembrandt, inspirat poate și de tînăra sa soție Saaskia Van Uylenburgh care devine modelul său favorit. Lucrări remarcabile din această perioadă sînt : «Saaskia cu perle in păr» (1634), «Invierea lui Lazăr» (1632), «Coborîrea de pe cruce» (1633).
«Revelația păstorilor» (1634) este prima sa lucrare de anvergură din creația sa în care realizează clar-obscurul său inimitabil accentuîndu-se astfel expresivitatea sa încă barocă, grație și talentului său de desenator.

Deceniul de maturitate al artistului marcat de pierderea soției sale Saaskia, este sub semnul unor noi orientări estetice, acesta fiind direct influențat de maeștrii Renașterii italiene Mantegna, Leonardo da Vinci și Veronesse. Portretele executate capătă o expresie elaborată nu numai tehnic ci și spiritual, spre exemplu : «Ephraim Bueno» (1647), «Jan Six» (1647) sau celebra compozitie dedicată lui Isus «Moneda de 100 de florini» (1649) în care umbra și lumina sînt parte organică din universul revelației evanghelice. Anii 1640-1650 conferă o tentă romantică peisajelor sale favorite, într-un registru monocromatic deosebit: mori de vînt, poduri, ruine, etc.
De amintit lucrarea «Trei arbori» (1643), o proiecție nouă spre clar-obscurul său excepțional.



«Trei copaci»1643
acvaforte, pointe-sèche
21,3x12,8 cm

Ultima perioadă a anilor 1650-1669, deși aflată sub semnul ruinei sale sociale, este însă marcată emotional și expresiv de portrete sau subiecte religioase laborios executate.
In expoziție se mai pot întilni din această perioadă și un număr redus de gravuri cu tema erotică, o predelecție avînd pentru nudurile feminine, ca de exemplu «Negresa adormită» (1658).
Realizează lucrări doar în tehnica pointe-sèche (gravarea plăcii metalice prin scrijelire, fără intervenția acidului) cum ar fi cele din seria «Cele Trei Cruci»(1653,1661), unde ploaia apocaliptică pare să ascundă chipurile fantomatice ale personajelor din jurul lui Isus, el însuși într-un halou straniu, totul concentrîndu-se spre o viziune cosmică a Luminii. In expoziție sunt prezente două exemplare diferite compozițional, dar și ca încerneluire, hîrtie și respectiv, imprimare.



«Cele Trei Cruci» 1661 - detaliu
pointe-sèche
38,5x45 cm

Rembrandt este maestrul incontestabil al clar-obscurului prin crearea unui raport inedit între Lumină și Umbră, fiind aduse la rangul de entități/forțe aflate într-un sistem biunivoc interactiv.
Expoziția « Rembrandt Eaux-fortes » este un periplu în gravură ca într-un microunivers interior în care arta irealului își regăsește gloria umbrei descătușate de realitate, așa cum sublinia de altfel și André Malraux.