Atunci când m-au tăiat mi-au spus în râs
Că vor-nălța pe mine-un împărat
Și în a Lui spinare am fost dus,
I-am fost povară pe drumul blestemat.
Acolo pe Golgota carnea Lui
Una cu lemnul meu parcă devine,
Sângele Lui o rană-a vindecat
Cea de pe când Adam a rupt din mine.
Strigam cu El la fiece rostire
Mă încercam să îi alin cuvântul,
Ploaia fiere cu sânge-amesteca
Și-amar prin mine a băut pământul.
Pironul ruginit prin mâna Sa
În mine-l înfigeau a țintuire,
Când ochiul soarelui negru-apunea
El vă zidea prin mine nemurire.
Pe mine a-nfruntat ocara
Și m-a ales precum Adam odat’,
Părintelui ca miel jertfit el vine
Și amăgita moarte, moarte a gustat.
Și ca în ziua-ntâi eu m-am simțit
Ca-n ziua de creație, înmugurit.
Poezie:
Comentarii
Beniamin -
"Si amagita moarte, moarte a gustat". Versurile acestea reprezinta chintesenta poemului. Doar oare nu sunt expresia naivitatii noastre umane? (iarta-ma, cailean, pentru ca introduc indoiala intr-un credo atat de bine zis). Cu privire la "Sageti in piept", poemul merita sa-mi iau ceva timp pentru o critica detaliata. Iar timpul... Ar fi fost de spus cate ceva si despre "Orasul" dar cred ca stii tu tot.
Călin Sămărghiţan -
Textul e foarte vechi. Eram la un click să-l retrag, dar a apărut comentariul tău și n-am mai făcut-o. Probabil așa trebuia să fie. Da, putem spune că în esența noastră suntem niște naivi. Atunci când descoperim ceva, spune Șestov ne bucurăm "ca niște proști", pentru că, de fapt, cândva le aveam pe toate. Suntem copii adunând de pe marginea râului pietricele lustruite și colorate. Mulțumesc de trecere și atenție.
lucian -
divina traire! frumoasa imaginatie! felicitari!