Într-adevăr Hermeneia.com a împlinit o lună de viață. Mă încearcă sentimente contadictorii. Vreau în primul rînd să mulțumesc tuturor celor care au avut răbdare cu mine, m-au susținut și m-au ajutat. Le mulțumesc pentru înțelegerea lor. La urma urmei sînt și eu un simplu om la fel ca fiecare dintre voi. Hermeneia nu s-a vrut decît un proiect pentru un website în care să îmi postez textele alături de cei care își doresc același lucru. Nu am avun nici o clipă aspirații pentru altceva. Am fost și sînt copleșit de răspunsul și reacțiile primite.
În același timp odată cu creșterea site-ului au apărut și durerile de creștere. Am rămas neplăcut uimit de atitudinea și comportamentul unor oameni. Oameni care deși au folosit și folosesc spațiul acesta în mod gratuit ajung uneori să se comporte aproape ca niște stăpîni. Alții sînt un ghem de reproșuri și de capricii. Dar cel mai mult m-a șocat descoperirea că există oameni maturi care au o imagine extrem de distorsionată despre conceptul de regulă sau normă. Unii nici măcar nu citesc regulamentul sau mesajele pe care le trimit. De aceea spuneam că acum la o lună de la lansarea site-ului mă încearcă sentimente contradictorii. Cred însă că am învățat unele lucruri și în ciuda resurselor foarte limitate de timp pe care le am voi continua să merg înainte. Un alt lucru interesant pe care l-am descoperit este că încă există oameni care nu știu ce înseamnă o anumită cyber-etică și faptul că un website are multiple limite generate de scopul cu care a fost construit, filozofia care stă în spatele lui, elementele tehnice de structură, elementele de estetică, limitele rezultate din funcționalitate și nu în ultimul rînd restricțiile impuse de securitatea site-ului în contextul în care conține o funcționare interactivă. Este o ecuație cu foarte multe necunoscute, ca să nu mai menționez necunoscutele inerente ale neprevăzutului. Pentru mine a fost și este o experiență inedită să navighez printre atîtea stînci ascunse împreună cu un echipaj de cele mai multe ori foarte solidar și răbdător dar din care nu au lipsit, așa cum era de așteptat, numuțumiții, anarhiștii și mai ales căpitanii de lighean. Îmi cer iertare dacă uneori mi-am pierdut răbdarea față de unii dar uneori numărul de nopți nedormite și mulțimea de „spărturi” prin care intra apă m-au făcut să fiu nevoit să iau decizii poate mai categorice. Rămîn în continuare adeptul cîtorva elemete importante, regula „celor două luni” (cum probabil că a ajuns să fie cunoscută), promovarea calității în textele postate, folosirea facilității de comentare numai pentru lucrul pentru care a fost creată, stimularea atitudinii generale în favoarea respectării regulamentului și eliminarea „haiducismelor”. Eu am fost membru timp de doi ani de zile pe un website de literatură și după o lună și jumătate nu aveam atîtea drepturi și facilități precum oferă Hermeneia oricărui membru încă din prima zi. Și nu am fost nemulțumit niciodată de asta. Am fost nemulțumit poate de alte lucruri dar niciodată de asta. Convingerea mea a fost întotdeauna că dacă nu pot crea ceva interesant sau valoros în strîmtorare, cu atît mai puțin nu o voi putea face cînd sînt la loc larg. Zilele trecute fiica mea m-a uimit cu o expresie. Era întîrziată cu un proiect și i-am reproșat de ce a tergiversat și a pierdut atîta timp ca să ajungă să tragă așa greu pe ultima sută de metri. Răspunsul ei m-a dat gata: „I can work well only under pressure.”
Cred că adevăratele valori se nasc nu cînd ai toate resursele ci cînd ești „handicapat”. Marele istoric britanic Toynbee spunea că dacă Homer nu ar fi fost orb ar fi ajuns un banal soldat grec dar n-ar fi devenit niciodată marele poet al antichității. Probabil că nici Moise nu ar fi devenit legislatorul lui Dumnezeu dacă nu ar fi fost bîlbîit și nici Leonardo da Vinci nu ar fi devenit artist dacă nu ar fi fost copil din flori. Tot zilele trecute citeam ceva de Constantin Noica: „Orice artă se întemeiază pe o tensiune: cea dintre limitația mijloacelor (sunet, culoare și formă, piatră, cuvînt doar) și nelimitatul mesajului; e o limitație care nu limitează și limitație necesară.”
Mi-aș dori ca pe Hermeneia să se nască valori artistice ale comunicării și interpretării literare. Dar știu că asta va veni din cauza telentului și nu din cauza mijloacelor pe care le ofer eu.
Mai sînt multe de făcut. Cît de curînd va apare pagina personală a autorului cu tot cu posibilitatea de autoeditare, trebuie să introduc o secțiune F.A.Q., va lua naștere și secțiunea interactivă unde se va putea discuta poezie, filozofie, religie, istorie, cultură, etc. și mai sînt și alte proiecte care deocamdată sînt doar într-o formă de crochiu. Începînd cu astăzi una sau mai multe persoane vor intra într-o perioadă de probă pentru slujba de moderator/editor. Nu mă întrebați cine sînt, nu are importanță. Voi anunța la vremea necesară.
Sper că atunci cînd Hermeneia va împlini două luni să avem mai multe satisfacții și mai puține dezamăgiri.
În final vreau să reiterez faptul că mizez pe inițiativele voastre și pe talentul vostru.

Vă doresc succes,
Virgil Titarenco