oniromahie

imaginea utilizatorului Lentib

vine o vreme când te gândeşti la viitor
ca şi cum ai mânca boabe de struguri pe întuneric

soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta
începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt
te aşezi pe margine / fumul de ţigară devine un laţ
de care se împiedică trecătorii

vine o vreme când nu mai încapi între noapte şi zi
umbra caută alt trup
ajunge la tine ca un melc traversând o autostradă

Comentarii

- foarte bun -

Pentru caracterul universal, dar nu invaziv, pentru perfecta mulare a imaginii pe sens, pentru discursul elegant, echilibrat şi suficient, pentru momentul de meditaţie, pentru scuturarea resemnată de cap, pentru "soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta / începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt" şi pentru că e unul dintre textele pe care mi-ar fi plăcut să le scriu eu.

E puţin diferit de ce şi cum scrii de obicei, din toate pdv. E unul dintre textele tale care mi-au plăcut cel mai mult şi unul dintre cele mai bune citite de curând.

Felicitări!

Adrian,

după un asemenea comentariu, mi-e greu să spun ceva. Doar că voi încerca să mă sustrag tentației de a face prea multe arabescuri cu emoții, stări și gânduri. Dar așa cum o spuneam de curând și în altă parte, drumul spre ceea ce e simplu devine deseori complicat.

Mulțumesc. Toate cele bune!

într-adevăr foarte bun

Titlul nu e reprezentativ pentru poem, caută ceva simplu. Dar poemul e cel mai bun al tău. Mi-a plăcut mult a doua strofă.

parerea mea

textul este bun dar nu cred ca foarte bun. si sub nicio forma nu este cel mai bun text al tau. iar ca justificare voi oferi exemplul expresiilor "ca şi cum ai", "de care se", "ajunge la tine ca un", formule care chiar daca sint acceptabile totusi sint inamicii excelentei in poezie. dar asta este parerea mea. arta este precum diferenta dintre sticla si cristal.

dar care?

Dar care crezi ca e cel mai bun text al lui Laurentiu?

forme și fond

Alina, știam demult că ar trebui să schimb ceva în maniera de a scrie. Nu știu dacă voi face schimbări fundamentale, dar întotdeauna voi ține cont de părerea cititorilor. Titlul inițial a fost ”glisare”, apoi am simțit că s-ar potrivi cel de față. Voi vedea. Mulțumesc pentru semn.

Virgil, cred că în principiu ai dreptate, aici și aiurea este vorba de armonia între formă și fond. Echilibrul este fragil: modificând, șlefuind, e posibil, însă, să stric totul. Dacă aș putea sta pe apă ca o libelulă, unduind-o doar, ar fi cool. Toate cele bune!

Laurentiu, chiar apreciez ca

Laurentiu, chiar apreciez ca putem dialoga in mod calm. Nu vreau ca observatiile mele de mai sus sa fie interpretate cum ca nu ai fi pe un drum ascendent in ce priveste poezia. Imi doresc doar sa ti-l poti mentine.

Alina, nu am raspunsul inca. Va trebui sa caut mai bine. Dar lipsa lui nu anuleaza parerea mea anterioara.

ba da

Ba da, Virgil, o anuleaza :). Oricum, mai cauta. Astfel, Laurentiu se va alege cu inca un cititor fidel :).

o poezie de recitit

cu sigurnață reușită. pentru motivele înșirate mai sus. și chiar pentru titlu. m-au izbit, în special,:
”soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta
începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt”

are forță, originalitate, denotă talent, dar și exercițiu. jos cu pălăria!

Sunt onorat

de aprecieri. Mulțumesc pentru semn.

Cu prețuire!