"Cam așa se întâmplă
Când îti cântă greierii în tâmplă.."
Sesto Pals

Desen de Victor Brauner

Între 1930-1933 apare la București revista Alge (11 numere publicate în total ) depășind în timp importanta revistă de avangardă "Unu" a cărei apariție a fost sistată de Sașa Pană în 1932.
Coautori la Alge erau: Aurel Baranga, Gherasim Luca, Sesto Pals, Paul Păun și pictorul Perahim. Tinerii aveau doar 16-17 ani la prima lansare a revistei. Efemer, mai apar în Alge: Victor Brauner, Geo Bogza , Mihail Hubert. Naivitatea se simte în aer , exuberanța apare declarată în anunțuri pline de candoare și copilărie : " Aflăm din sursă sigură că Gherasim Luca și-a cumpărat o pereche de pantofi" sau în "reclame satirice": "Sesto-insecticidul ideal, Sesto omoară insectele, Sesto! " . Revista funcționa fără un un program teoretic sau ideologic declarat. Autorii se expun în exerciții mixte devenind cobaii unor experimente literare și grafo-poetice. Poemele, desenele, sunt făcute spontane sau puțin elaborate, având numitorul comun al desfințării oricărei ordini sau dogme. Dragostea de scris detonează bariere ( "Cocoș fără găină nu există, găina fară cocoș e tristă ..") și grupul de poeți adolescenți se axează pe revolta anticenzură, desfidând tot ce era legat de comportament sau limbaj decent. Desigur atitudinea vine în conflict cu normele vremii și Alge este supusă confiscărilor (1933), iar editorii trimeși la pușcărie ( Văcărești ) imediat dupa intervenția politicianului Nicolae Iorga, vizat direct de grup. Revistă rară, obraznică și uneori impertinentă, Alge a rămas în memoria suprarealiștilor o încercare de răscoală și vitalitate juvenilă, în ciuda dimensiunilor ei modeste. Scrie despre Alge Nicolae Țone in prefața sa la cartea lui Sesto Pals "Omul Ciudat" : " .. interbelica, grațioasa și nemuritoare Alge, bijuterie-n raftul cel mai scump al colecționarilor de rarități avangardiste.."

Extrase din Alge Nr. 6 – Iulie 1931

Aurel Baranga

POLARA

Morsele de zinc, morsele'n estuare
S'au închis în stepă morse mateloți
Au sfârmat heralzii morsele mortuare
Și-au sfârmat gâtlejul viermilor iloți.

Ioasaf hermetic, înger în atol,
Promotorii sterpe, strigătul minune,
Unde-i carnea smulsă orei de'alcool
Și câtarea smulsă cu monede pune.

Focile hermetic devorau havane,
Siluiau plămânii serilor în parc,
Zboruri rotunjite, salturilor plane
Faldul nopții simple gurii tale arc.

Desen de Wilfredo Lam

Sesto Pals
Născut la Odessa (adevăratul său nume -Simion Șestopal), face studii la Galați și București unde-l cunoaște pe colegul său de banca Gherasim Luca.Apare cu Luca în Alge chiar din primul număr semnând Sesto sau uneori D. Amprent. Arestat pentru pornografie în 1933 este eliberat la intervenția părinților iar din 1934 devine student la Politehnică pe care o termină în 1940.Emigrează în 1970 în Israel și din 1982 revine la scris cu poeme noi publicate în volumul "Omul Ciudat" scos sub egida editurii Vinea în 1998.

PROHOD

Când îmi vor cânta lopețile rugăciuni, zalele sărutându-mi-le,
Eu voi privi nemernic pe nemernici și pe tăblița mea va muri
o fiară , un ucigaș.
Laconic va cânta vântul cu mâinile în buzunare și vor fâșăi rochiile cerului răcit, lacrimile toate vor atârna în pod , de sfori. Suflecând mânecile , cărarea se va întinde alene prin codri. Codrii care susură rugăciuni ziua și noaptea. Câinii toți vor fi docili în ogrăzi. Lupii toți vor uita de pradă. Zăpada va fura piciorul trecătorului pe străzi..Când mă voi înfășura cu toga pamântului , după ce voi pune zale puternice în juru-mi, vor veni toți viermii în audiență la mine; vor veni toți viermii la regele pamântului; voi asculta plângerea fiecăruia; apoi mă voi crăpa în diferite puncte. Si viermii se vor culca în crăpaturile cărnii și se vor tăvăli ca în sânul lui Avram , în mine. Și dacă va veni cineva îl rog să-mi spuie fiară, să scuipe în mormântul meu , ca într-o scuipătoare de spital , ca nu cumva să se molipseasca alții din scuipatul lui risipit pe humă. Un amvon va cerși un preot și nu va fi..Se va forma o băltoacă în gura mea , o băltoacă cu acid sulfhidric, ca în laboratorul celui mai puturos chimist. Și vor trece lupii și vor râde ca oamenii , iar porcii toți își vor astupa nasul cu bucăți de cârpe și eu voi fi un râs galben ca un os cariat și voi pute a carie seculară, o carie care a ucis un dinte puturos de-l ocolesc ciorile și cucuvaiele.. Și lupii vor râde prin păduri smulgând frunze copacilor, lasând copacii sa înghețe de frig. Și numai pentru a-și alcătui orchestre simfonice și jazzuri.. Vă rog , nu spuneți că a murit o fiară și ștergeți cuvântul de fiară din tăbliță. Mai bine spuneți adevarul, că a murit un porc. Fiindcă prea era cârpă ca să fie fiară.

GÂND

Mă duc, mă duc și râd pe rug de vară
Deasupra mea se scarpină un ger
Și eu mă sui cu cerul pe o scară
Și parcă plâng pe stâlpul meu de fer

Dar când turbarea va răzbate turma
Și când strigoiul va urla în vânt,
Veți mai putea să recunoașteți urma,
Ce a lăsat-o'n fuga-i un cuvânt?

Mă duc să râd, veți râde voi cu mine?
Eu care plâng pe rugul unui sfânt!
Așa, așa, rastoarnă-mă străine
Și trage ațe, nevăzute-n vânt.

Paul Păun
Paul Păun (Paul Zaharia) își face debutul la Alge în 1930.Este cucerit de articolul lui Geo Bogza: "Poemul-invectivă " (1931- Editura Unu) și aderă la curentul provocativ ce încearcă diversiunea libertății contra cenzurii.In 1933 e condamnat pentru pornografie în procesul atentat de Nicolae Iorga. După 1939 îl găsim cuplat cu G. Luca , Gellu Naum, Dolfi Trost și Virgil Teodorescu în grupul suprarealist român. Mai scria la "Azi","Reporter" și la "Viața Românească ". Participă la expoziția "Infra Noire"(Bucuresti 1945) și expune desene în diverse galerii la Londra , Tel Aviv și Haifa.

1001 de nopți

Sifonul nu juca bile cu inima lui,
stă în antreul turcului cu brâul de gât
cum se legase de grinda cât
ulița turcească era cu papucii în cui.

Cântecul de noapte se grămadise în
buzunarul cel mare,
am luat cântecul și l-am întins la geam
nimeni n'a vrut sa mă întrebe ce uscam
dar cântecul era pentru sifon,
nu pentru soare.

Fesul avea ochii albi și îi stătuse ceasul
când sifonul și-a suflat sufletul pe gât
Eu lărgeam de toarte cântecul cel mai urât.
Și brâul turcului avea o coadă
care-i turtea nasul.

Poemul Altor

balul sfânt a stat ca o vază pestriță
tramvayul și-a digerat muștele lui bătrâne
numai ghetele parcului, îmbătate de vază
au umflat un câine
și o fată mariță
marița nu cunoaște nici un bal care se
sparge ca o vază
câinele nu cunoaște nici un tramvay care
mănâncă muște
câinele nu știe decât să muște
marița nu știa decât să vază
și ghetele parcului lovesc în mariță
și în câine.

Desen Micheline Catty

Gherasim Luca
( note despre Gherasim Luca vezi în articolul precedent" Un poet Român la Paris ")

Ăia din Noapte

Tăcere oameni buni!
azi noapte este noaptea nopților,
hoții și vagabonzii sunt atârnați de grinda caselor
și sinucigașii din mine sunt sus pe stâlpi, sus.

Ssst, tacere! azi e noaptea nopților,
ssst tăcere!
Lăeții cu turmele lor trec calmi și calzi
pe alee sunt brazi
și lumea-i ascunsă în cripte
ssst, tăcere!
In balonul orașului mârâie vântul
Inchis și tăcut
balonul se sparge,
toți hoții se aruncă și fură cu toții
toti vagabonzii își smulg ochii și-și întorc șepcile,
sinucigașii , otrăvurile, stâlpii, etajele,
sforile și săpunurile,
cuțitele, apele, farmaciile sunt sparte,
lumea umblă nebună
se zbat și se bat
se mușcă și mârâie
Numai lăeții sunt domnii pământului
și umblă cu turmele calzi cu pletele..

Alge a dispărut dar nu și cei care scriau în spiritul suprarealist.După al doilea război mondial G. Luca, Paul Păun și Dolfi Trost revin pe scena literară romană. Suprearealismul renaște viguros și între 1944-1947 România produce creații care definesc un nou sens al libertății de expresie "de un eroism fară limite" după cum îl numea Gherasim Luca intuind sufocarea creației ce urma să se instaleze în anii postbelici.

Desen de Piotr Kowalski

****

Adrian Grauenfels
Israel -Mai 2007

Surse :
Revista Alge 1931
Desene din catalogul expoziției Gherasim Luca 1986-Villeneuve
Sesto Pals - Omul Ciudat - Editura Vinea 1998