Slab acest text, daca este sa-l compar cu al altor autori novice care isi dau silinta sa progreseze pe Hermeneia. Trebuie inteles, nu tot ce zboara se numeste poezie. Nu tot ce are un sambure de logica este poezie. Stiu ca unora le place sa cripteze si sa decripteze poezia, ca pe nu stiu ce cod secret care este la indemana celor (mai) inteligenti, dar istoria poeziei ne-a dovedit ca nu asta conteaza. Primordial este limbajul prin care se adreseaza mesajul artistic. Cu se se diferentiaza textul acesta de sutele de mii ce zac in arhivele siteurilor internet? Cu nimic. Repeti mirosul la gradul obsesiv. O sa-mi spui ca are si repetitia rolul ei. Da, are, amplifica sentimentul, creste sonoritatea, melodicitatea versurilor, da senzatia aceea de ecou poetic, cuvintele se duc si revin... Dar nu si aici. Aici este mai degraba o incercare de epatare, o repetitie obositoare si de prost gust. Pute, exact, pute, asa cum specifica si autorul, dar nu pute a poezie adevarata, asa cum e roata cu o singura spita a lui Nichita: *roata cu o singura spita Mirosea a mort de pe alta planeta. Pe sirile spinarilor de cai încoltea iarba si o egreta. Mirosea a mort de pe alta planeta. Inima toata mi-o bagasem în pietre . cum mâinile mamei în coca când ne gatea aer la gândul ca pasarea se sufoca. Ea ne povestea povestea cu-mparatul cel care se sprijinea de raze ca de un bat, si care zarind în luminis pe goala zeita, deodata, hat ! Ah, doamne, ce miros ! Mirosea a mort de pe alta planeta. Nefiinta suava ne aparea tuturora concreta. Si toate acestea se întâmpla pre când roata numai o spita avea si nu roata se numea ci linie se numea.