Djamal -
de câte ori te vedeam aplecat
voiam să te întreb
tu când taci în fața zidului
te gândești la pietrele sale
sau la luciul din ochii lor
mie când sunt răcit
îmi fuge gândul
doar la șervețelele albe
unde îmi voi așterne frigul
și la o zi însorită
pe care o voi decoji
neinteresat nici măcar
de soarta sâmburilor săi
ascultă
după ce-ți termini plecăciunile
și tăcerea
te aștept să ciocnim un pahar
și să-l bem pe Dumnezeu
până la ultima picătură de sânge
Poezie:
Comentarii
Aranca -
sâmburii zilelor însorite arată de fiecare dată altfel, purtând uneori nuanțe ascuțite de pietre, alteori tristețea norilor din noi. remarcabilă imaginea: "te aștept să ciocnim un pahar și să-l bem pe Dumnezeu până la ultima picătură de sânge" atenție, un typo: "plecăciuile".
Djamal -
Marina, iti multumesc de citire si pentru apreciere. toate cele bune
francisc -
si de ce nu ma intrebi niciodata? iti dai seama cum sună in fata lui malac sa i spui ca tu iti asterni frigul si decojesti o zi ( o zi???) neinteresant spui? un paharel ciocnim, da vampirule! :)
Djamal -
dorin, noroc
Sixtus -
Ce sa mai zic?! Nimic! E suficient sa ascult (cu urechea interioara)/ Sa vad (cu al treilea ochi)/ Sa simt parfumul si gustul sangelui pe care-l «bem pe Dumnezeu până la ultima picătură»/ Pipaindu-l. Occident? Orient? - Ambele: A Treia Cale. Cu o mare simplitate. Dincolo de cuvinte. Sau prin cuvintele tacerii. A mai da "penita" e un gest de impietate.
Djamal -
Manolescu Gorun, spusele dumneavoastra valoreaza mult mai mult decat o penita, multumesc mult