orașul se desfășoară-n voie
un evantai care ne-ascunde viața

tu numești maree toate
bulevardele ploii
dar sexul tău eu nu îl pot numi
doar îl ghicesc printre hainele ude
vin prea aproape de tine
acum când tu aștepți
cu totul altceva

poate fantoma
autobuzului 22222 înainte de Hristos
să treacă pe lângă tine
ca un film mut
cu degetele arse

în stația ta unde nimeni
nimeni nu mai citește ziarul
doar pasărea marabu udă
mormântul sfântului cu gaz

lângă ea
niște pereți cu pete
se deplasează cu viteza unei amintiri

și un soare taciturn
chiar înainte să treacă
dincolo
uite-așa!

îmi dă foc