Un text mitic şi poate şi mistic, cu aură de legendă pastorală. Sincer mi-a plăcut, deşi în ultimele trei versuri simt o îngreunare a discursului care duce la ambiguu şi echivoc. Dacă ar fi doar la nivel lexical nu ar conta, dar ele mimează o structură semantică care pretinde mai mult decât oferă. Este o simplă impresie. Eu aş fi scris altfel:

o schimbare la fel de bună precum recele apei de munte
trecînd cu nepăsare peste osul de cerb
din râpa unde viespile ies primăvara
ca un foc

Dar mă gândesc că autorul a supralicitat sau a mizat pe criptarea textului în defavoarea expresiei, poate aşa a dorit.