self-portrait photography in the window of cape disappointment light-house

imaginea utilizatorului Virgil
Virgil -
... when I have crossed the bar...


© 2009 - vt



Experiment literar: 
poezie vizuală

Comentarii

fara suparare insa

siftimovici -

eu nu inteleg ce fel de experiment vrea sa "insemneze" postarea asta. mai mult decat o fotografie iesita prost, buna poate de uploadat pe site-uri de socializare gen hi5, ori de folosit drept avatar eu nu reusesc sa vad.

limitele

Virgil -

well, faptul că „nu vezi” sau „nu reușești să înțelegi” reprezintă cu siguranță un pas înainte. Pentru că îți dai seama că ar trebui să vezi ceva sau ar trebui să înțelegi ceva dar anumite limite nu te lasă. Evident următorul pas ar trebui să fie depășirea sau îndepărtarea limitelor. Este foarte posibil să nu fiu acuzat de modestie dar nici „Fîntîna” (sau „Arteziana”) lui Marcel Duchamp nu a fost prea înțeleasă la vremea ei iar acum e obiect de referință la SFMoMA. Sau „Pasărea în zbor” a lui Brâncuși (una din versiuni), care a fost de curînd licitată la peste 27 mil. de dolari, a fost tratată în 1926 de vameșii americani drept metal pentru construcții metalice. Există evident limite. Toți le avem. A (ni) le depăși reprezintă un drum foarte incomod. Dar dincolo de ele începe arta. Desigur, fără supărare.

mi-a făcut plăcere...

aalizeei -

...să mă "joc" cu poza ta. cred că se mai putea cîștiga în detalii prin creșterea timpului de expunere. altfel o dozare buna a noise-lui. despre actul artistic, așa e, mai trecem un munte, o apă...

d-lui DIRECTOR al hermeneia

siftimovici -

nici ca ma asteptam sa nu-mi raspunzi ca un ingamfat ce esti. nu ti se pare ca o cam iei pe aratura domnule Titarenco? de unde si pana unde comparatiile cu „Fîntîna” lui Duchamp, ori cu sculpturile lui Brancusi? esti pa-te-tic, zau. daca vrei sa spui ca fotografia pe care ai postat-o vrea sa insemne ARTA, atunci e grav. si nu vorbesc doar ca sa ma aflu in treaba; ci vorbesc ca un individ care acu ceva vreme a fost pasionat de fotografia artistica digitala, si care, chiar daca nu a aprofundat domeniul s-a documentat; suficient cat sa distinga o fotografie artistica de un kitsch (si daca vrei sa faci comparatii si singur, internetul iti sta la dispozitie). asa ca pastreaza pentru dumneata atitudinile simandicoase si ifosele. si trezeste-te domnule Titarenco! pe bune... p.s.: prelucrarea lui Vlad cu siguranta se apropie mai mult de actul artistic decat fotografia initiala.

siftimovici

Virgil -

siftimovici, ieri am avut bunăvoința (zic eu) să răspund unui comentariu făcut de tine. În răspunsul meu am fost civilizat și foarte atent să nu fac altceva decît să mă adresez cuvintelor folosite de tine. Nu le-am răstălmăcit și nici nu te-am atacat sau jignit. Apoi am răspuns folosind o comparație între niște fenomene, nu între niște persoane care sub nici o formă nu se pot compara. În opinia mea nu era nevoie decît de un grad minim de inteligență ca să se înțeleagă care erau obiectele comparației mele. Deci, ca să concluzionez, răspunsul meu a implicat maniere și inteligență. Evident am așteptat un anumit grad de reciprocitate. Cred că oricine poate observa că zadarnică mi-a fost speranța. În lipsa acestei reciprocități de maniere și inteligență mă tem că nu mă voi mai simți tentat să continui acest dialog. Ar însemna să mă cobor într-o zonă care nu mă interesează. În plus aș vrea să îți atrag atenția că aici oamenii încearcă să discute și să facă schimburi de natură literar artistică. Atitudinea ta mă face să cred că ești în căutarea unui alt fel de societate.

Re:

aalizeei -

Pentru că ieri m-am referit doar în treacăt la reliefarea unor detalii, astăzi renunț la imboldul artistic și revin cu aplicarea unor tehnici care să ne ofere o altă abordare a tonalității /expunerii/echilibrării/fizionomiei etc. Este doar un alt snapshot, o explorare cromatică, nimic mai mult. Mulțumesc autorului pentru pretextul oferit.

anytime, vlad

Virgil -

anytime, vlad. pe mine m-a fascinat ideea de dezamăgire pe care un explorator o gustă atunci cînd este atît de aproape și totuși ratează descoperirea vieții lui. ceva cam în genul în care am ratat eu în accepțiunea lui siftimovici. deși nu despre asta am intenționat aici. există cape disappointment. există cape disappointment? există un far acolo? are o fereastră? de ce m-am oglindit în ea? ce rost are un far acolo unde este disappointment? de ce m-am oglindit în ea și nu am privit prin ea? daca priveam ma mai puteam oglindi? unde este lumina?

domnule,

siftimovici -

"ieri am avut bunăvoința (zic eu) să răspund unui comentariu făcut de tine". nu inteleg...mi-ai facut o favoare raspunzandu-mi?. apoi spui ca nu ai jignit; eu iti spun ca u oricum jignesti prin atitudine (si nu numai: "În opinia mea nu era nevoie decît de un grad minim de inteligență ca să se înțeleagă..."). si inca ceva, nu inteleg ce numesti tu maniere, atitudinile simandicoase autoimpuse? si eu as fi putut sa ma port ca o "fata mare" insa am preferat sa iti spun o parere sincera, obiectiva si dezinteresata la modul cat de poate de concret. si da, nici eu n-o sa mai continui dialogul din aceleasi motive pe care le-ai invocat. esti incapabil de a accepta opiniile neelogioase (si nu sunt primul care ti-o spune). ceea ca ma gandesc ca tine tot de inteligenta. salut!