părinții se uită la un film în camera cealaltă
încă mi-e bine așa
cu liniștea aceea dinainte de ninsoare
când primul fulg cade pe nasul iubitei și tu
o săruți ocrotitor
apoi ninsoarea crește îți intră în ochi pe gene
se topesc fulgii mici fulgii mari
încă mi-e bine așa
să îi ascult râzând și tușind în camera cealaltă
ca atunci când bei o bere cu prietenii și unul
spune un banc tare de te îneci hohotind
iar până ajungi acasă totul dispare toate grijile
și te duce un prieten care mai poate conduce
te bate pe umăr ai grijă spune
încă mi-e bine așa
ei își spun viețile unul altuia despre serviciu
sau cunoscuți și se uită la film îi aud
cum auzeam la spital aparatul respirator
și pașii molateci ai asistentei în jurul patului
țiuitul strident și linia continuă
dar nimic nu e ca în filmele cu doctori
încă mi-e bine așa
cât ei glumesc mai e timp și mai pot să mimez
că exist

***

știi... trebuie să nu uiți căldura aceea care
te umple în preajma celor dragi
serile de iarnă
când nimeni nu are nimica mai bun de făcut
decât să bea o cană cu ceai
lângă multe globuri și lumini colorate lângă mirosul
de brad proaspăt
să nu uiți că ești departe de lume
într-o cameră numai a ta
în lumina galbenă și difuză
când auzi pașii greoi în zăpada proaspătă
știi... trebuie să nu uiți moleșeala de după un duș
fierbinte
atât de plăcut încât cere o carte
sau un trup moale enigmatic
acele momente în care nu exiști decât pentru ele
sunt viața ta
iar dacă e să le aduni
cum au obiceiul oamenii să zică
ia aminte la ce îți spun
moliciunea din interiorul mănușilor nu e moliciunea gurii
iubite pe obrazul tău îmbujorat de frig
chiar dacă frigul este unul veșnic