Alean alb

imaginea utilizatorului Minicoleta
tematica

e static şi totuşi atât de alb
încât printre firidele gândului
zburdă flori de cireş
la braţ cu fluturi treziţi
din somnul cel cu vise pline
de sori înflorit-au magnolii
atât de limpede era în ochii tăi
încât mi-am scăldat palmele
flămândă până la cina cea de taină
cu tăcerea făcusem de mult pact
să nu-ţi tulbure hotarele nerostirii.

o, da...strigătul trece prin mine
ca printr-o frunză de nuc degerată
primită în dar pe când copaci oftau greu
plini de promoroacă...

Comentarii

Nu vreau să supăr,

dar, după părerea mea, care poate fi greşită, ceva nu merge, nu se leagă în cazul de faţă.
Mă pot gândi la un peisaj hibernal, trezind în mine (autorul) anumite nostalgii, suferinţe, etc .Pot asocia “zburdă flori de cireş” – metaforă a fulgilor de nea – dar, “de sori înflorit-au magnolii” nu se mai încadrează în peisaj!!
“atât de limpede era în ochii tăi” ; Ce era limpede??? Aş fi zis: în limpezimea (claritatea, puritatea) ochilor tăi mi-am scăldat palmele, dacă vrei, până la cina cea de taină???
Frunza de nuc degerată, copacii plini de promoroacă, susţin ideea peisajului amintit. Asta zic eu. Şi mai spun, că este doar o părere, pe care, evident, nu trebuie să o contabilizezi. Cu stimă, dacă îmi este permis, zapata.

Nu superi deloc,

Zapata, respect fiecare parere, pro sau contra!
De obicei nu imi place sa disec ceea ce scriu decat daca e vorba de greseli de exprimare, scriere...peisaj hibernal, da, la asta m-am gandit;poate ca ai dreptate in ceea ce priveste versul...de sori...o sa-l regandesc sau o sa-l elimin. Multumesc pentru atentionare!
:), mirela

părere

Mie în mare parte mi-a plăcut. Am remarcat chiar versuri frumoase. E un început. Succes, Cezar