Personal, am rezonat cu poemul asta. Curge firesc, resemnat. Un poem linistit, fara impotmoliri, fara lucruri in plus.

Fain poem, asa, moldovenesc, agale... M-am simtit si eu chiar bine citindu-l si imaginandu-mi un vladimir romantic, ce mai viziune, zau! Se facea ca se pogorasera ingerii peste pamant ca sa ne dea un formular cu zece dorinte simple de completat in casute iar moise era legat de maini si de picioare ca sa nu poata sa urce pe munte, no way man! Poemul e construit dupa o reteta destul de simpla si iata, cat de bine este sa revenim la alchimia initiala. Cel mai mult mi-a placut insa versul de final al strofei intai, pentru ca este singurul care iese din previzibil, si este in opinia mea, sarea si piperul acestui poem numai bun de recomandate. Andu P.S. Alma, eu m-am lasat de tigari pe bune, da-mi mie penita :-)

citind poemul imi dau seama cat de mult imi amintesc Iasul. ma intreb, pentru cei care nu au fost acolo, ce efect are citirea lui?

remarcabilă metafora de final!

Cristi, bănuiesc că doar din lipsă de timp nu ne-ai spus și nouă ce anume te-a impresionat.:) Dar sper că vei găsi trei minute pentru o notă lămuritoare. Și cred că ai împușca, astfel, doi iepuri dintr-un foc: i-ai face și autorului un serviciu, și ai respecta și o regulă a locului ( o regulă de bun simț, la urma urmei), care prevede că penițele nu se acordă fără justificare.