mai frumos decât toamna care se frânge împrăștiindu-și frumusețea în ochii muritorilor
decât ciorile învârtindu-se pe cer ca niște limbi de ceas amețite încurcându-ne viețile
decât ploaia în minor și pisicile galbene mieunându-mi la etajul cinci, ultima viață
decât fetițele acrilice de la capătul pensulei, decât peisajele whimsical în care mă ascund când
nu mai înțeleg dacă nu cumva sunt doar un uriaș ochi, o entitate hiperverbosensibilă,
mai frumos decât amintirile celei mai profunde specii, taine care ajung la noi cu întârzieri
cât să ne rămână vreme de întors încă o dată privirea
și mai frumos decât lacrimă, decât caligrafie gruzină, decât ce mi-ai lăsat în cuvinte
și uneori mi se pare că nu,
mai frumos decât mi-ar încăpea ființa în litere, ar trebui să mă reinventez semantic
dar am obosit,
mai și nici nu știu dacă mai frumos sau altcumva înalt
e dragostea fără argument
a celor ce iubesc
fără a se ține de mâini, unul
într-altul și mai mult
ca în duh
Comentarii
Frumos periplu, frumoasă
Cristina Moldoveanu -
Frumos periplu, frumoasă trăire, dar uşor prea dezorganizată. Atenţie la versul de sorginte stănesciană (cum e poate toată poezia)
"mai și nici nu știu dacă mai frumos sau altcumva înalt" --
cred că necesită o reformulare.
De asemenea, am observat o supraîncărcare (voită?) în primele trei versuri, care cred că merită a fi aerisite.
Altfel, sunt bucuroasă că te-am citit, deşi textul nu are "miză" (nu e nici parodie, nici omagiu). Dar are o vibraţie care îţi este proprie şi îmi place emoţia pe care o transmiţi.
Cristina
elena katamira -
cred ca aveam nevoie si de un astfel de feedback unde sa vorbim de vibratii si emotii, multumesc mult!
acum ca spui, chiar vad aglomerarea ne_voita si aerul acela stanescian venit asa din subconstient, merg schimbarile, dar o las asa in momentul asta, ca-i d-aia scrisa dintr-o suflare:)) ma gandeam si eu pe undeva, departe...