îl definesc
poartă o cămașă albă pe deasupra pantalonilor
să definim albul
albul cămășilor bărbătești
nu e un alb strălucitor
sau poate e de fapt albastru deschis sau un verde ce contează
să nu definim realitatea, au făcut-o toți,
toți.
toți am fost acolo. toți am fost la banchetul lui platon.
și tu și tu și tu
credeai că mai e ceva de spus despre iubire
amintește-ți cum căutai firidele inimii, după ceva în plus.
și cum găseai firmituri, bancnota aceea ruptă pe care nu o mai dorea nimeni
mărunțișul zilelor, chiștoacele nopților
singur
hai să privim mai bine stelele norii și alte elemente pohetice
hai să îți povestesc viața mea sexuală
melc melc codobelc
scoate coarne bourești
și te du la baltă
și te du la baltă
melcul se retrăgea întâi apoi ieșea din casă, curios
curios
ai călcat vreodată un melc? ai auzit cum se sfarmă
cochilia lui între talpă și asfalt și
ți-ai cerut iertare de la un melc zdrobit după o ploaie de vară
bărbatul poartă cămașă albă, în fiecare zi urcă un turn, seara
coboară în cochilia sa de pe strada cu arpegii la ferestre,
între timp, turnul se preface în le centre pompidou, strada devine rue des v..., și bărbatul...
Comentarii
Virgil -
nu știu de ce zîmbesc dar zîmbesc. începînd de la ”hai să privim” am așa o impresie că te-ai plictisit și ai scris cam ce ți-a venit la mînă sau la inimă. telentul Alinei Manole e că și atunci cînd cîntă în doru' lelii o face destul de bine. deh, ce să îi faci, așa sînt poeții... sau poetesele
alma -
Zâmbesc și eu, mulțumesc pentru apreciere. Doru' lelii, hm! (Loc pentru emoticon.) Și, vezi coincidența penițelor!
lucian -
poemul poarta un ritm pedagogic. cititorul trebuie sa invete parca ceva dupa ce l-a citit. sau nu?
alma -
Probabil o deformație profesională sau moștenită. Mulțumesc, Lucian, pentru cuvintele tale. Într-adevăr, e ceva de învățat de aici, pentru mine, pentru cititor.
emiemi -
Ca simplu cititor, fara niciun contact cu alte texte semnate Alina Manole, as putea sa fiu putin panicat la o prima lectura, datorita avalansei de cadre care nu ma ajuta sa stabilesc un punct de referinta pentru intreg poemul. Personal, imi place soiul asta de nebunie aproape suprarealista (in sensul bun al cuvintului), jocul pe care il propui. Nu ma impac doar cu viata sexuala, mi se pare ca rupe inutil textul, insa, am invatat ca, ceea ce deranjeaza pe unii, altora-in speta autorul, mizeaza pe o anumita incarcatura. Ca sa n-o lungesc mult, un text bun, care solicita inteligenta.
alma -
Emil, îți mulțumesc pentru aprecieri. Ai dreptate că sunt multe planuri aici, unele suprapuse, altele nu, într-o dezordine ordonată precum haosul. Un fel de geneză...
Sapphire -
Și eu mi-am spus că Alina își lasă mâna să scrie singură aici, și mi-am mai zis că uite o face al naibii de bine. După care m-am trezit la sfârșit că mi-a dat cu eleganță peste nas... na, să mai spui că mă joc, totul a fost calculat! Și atunci am recunoscut-o pe Alina, cea care și când se joacă deține controlul (mdap! and I love it), și totuși găsește mereu cuvinte care sună altfel când le ia ea în poezie... Partea cu sex life... Zâmbet larg... Nu vrem să știm răspunsul, Alina doar ne pune întrebări.
alma -
Bianca, mă faci să zâmbesc, ai dreptate, îmi păstrez controlul, chiar și când e vorba despre "viața mea sexuală" - piesă de teatru jucată în februarie la Naționalul ieșean. Mulțumesc pentru aprecieri, sunt onorată.
marinela_p -
Alma, draga mea, văd că ai fost impresionată de suferința melcului captiv în propria-i casă, de fapt de zgomotul casei srtrivite între asfalt și o talpă"ucigașă" Cum se desfășoară auditiv acest fapt (ce devine istorie) pe iarbă, ai auzit? ai auzit țipetele melcului neanesteziat înainte de moarte?! Se merită să vezi și să auzi "atacul" și apoi să auzi...tăcerea. Bărbatul ăsta ce poartă cămașă albă, din poezia ta, nu îmi pare prea fericit de soarta melcului! Interesant mod de a așeza într-un acelaș tablou, parcă pe locuri de același rang: 1)cămășile albe ale bărbaților crescuți în mediul sătesc și "exilați" la oraș, 2)melcul victimă a unei agresiuni banale(mersul: cu mainile, cu picioarele, in cap- depinde de protagonist!)) și 3) bărbatul transformat în "domnul de la oraș". Interesant.