După atâta arşiţă
se topesc toate sentimentele
se decolorează
ne lipim pielea asudată unul de altul
ca de un râu
cu sânge şipotind printre bolovani

Intrăm cu sufletul în păsări
şi trec prin noi cu aripi reci
se aprind pietrele şi respiră greu
pe umeri apasă greutatea anotimpurilor
norii au plecat pe ţărmuri străine
fulgerele au fost spânzurate în ploaie

Aproape neinspiraţi
ne frecăm cu ochii de clipe
şi ele ne iubesc cu dureri în genunchi
care prevestesc ploaia