de ce să nu știu

imaginea utilizatorului yester


copyright Ilinca Bernea

nimeni nu tremură la o iluzie în care burnița omoară lumina stingheră
mă ridic noaptea și o văd
ștrangulând-o încet calm cu o cravată din piele

fereastra mea e făcută pentru un cascador, gândesc și adorm la loc

(…)

de ce să iubim bisericile lustruite de genunchii oamenilor simpli?
vremea e rece și tâmpla simte invidia asta interesant de intelectual

porția mea de ceață urcă spre clopotniță cu furia unui râs isteric
ca o zăpadă cenușie trecând inutilă în sicriul de apă din martie

temelia unui templu se poate traduce în orice religie

și nu am să uit că odinioară eram mai vameș ca acum
uimindu-mă activ pentru lăptarii care blochează granița

nimeni nu tremură la o iluzie, doar ele suferă pentru ele, reușind

Comentarii

Nu prea se-nghesuie comentatorii. Dar numarul de citiri crste... Se pare ca poezia, atunci cand apare, nu se poate rezuma. Dar: "temelia unui templu se poate traduce în orice religie"

întotdeauna constatările pot fi un semn de inteligență binevoitoare, mai ales când provine de la oameni care urmăresc atent fenomenul cultural al creșterii numărului de citiri, dar nu orice religie poate articula corect temelia unui templu...

O simfonie neterminată, un monolog în care se intersectează reflectări ale crudei realități cu gânduri de autodefinire, regăsire. Un știm în ce parte se va înclina cumpăna , constatăm că " nimeni nu tremură la o iluzie " . cu prietenie, anisoara iordache

da,

ai în totalitate dreaptatea celui care citește. îți mulțumesc, Anișoara.