Tanța-i o femeie deosebită.... n-o avantajează prea mult fizicul. Dar altminteri, ce vecină de caracter! Stă la etajul șase. Merge-n vârful picioarelor dupa ora două după-amiaza, bate-n țeavă când e cazul, mai greșește uneori cu mașina de cusut, are una de-aia mecanică, trebuie să dai la pedală, dar asta e! Greșeala este omenească, vorba lu’ Gelu.
Tanța... Ce-aș putea eu spune despre Tanța? Că o iubesc? E evident! Tanța e ca toată România. Pentru mine e eternă și fascinantă. Vrea să fie mereu bine da’ nu știe ce să facă pentru asta. Dilema este zilnică, ba nu! clipă de clipă. Își iubește vecinii pe care îi sâcâie încontinuu, are o dăruire de sine nesfârșită care o împinge până la marginea preacurviei, este o foarte-foarte bună creștină, are un cult pentru biserică și respectă toate rigorile acesteia. Tanța trăiește cu demnitate în sărăcie da’ dacă poate să fure, bogdaproste! Tanța te excită. Am spus că nu o ajută fizicul. Am greșit! E frumoasă dacă bei ceva, nu e prea îngrijită, nu prea iese prin lume, nu se duce și ea la un coafor, un machiaj, o cremă de față, ceva. N-are și ea un prieten. Cu bani. Se împrumută prin vecini. Și clar ar putea să-și găsească unul, pentru că are talent cu caru’. Nu vreau să intru în detalii. Și gătește exceptional, brodează minunat, coase orice, respectă tradițiile și cu toate astea, uite că e singură și a ajuns să bată în țeavă la vecini. N-are noroc, dom’le?
Portanța vine din franțuzește și înseamnă capacitatea de a purta ceva, un lucru care poartă, care susține, diverse alte obiecte. Sora noastra mai mare spune la fel: portant. De exemplu, un avion supersonic poate să ducă după el nu-știu-câte chestii. Cică are portanță „ics”. România are portanță douăzeci și două de milioane de oameni, ca să zic așa. Ne târâie, de pe-o zi pe alta, ne cară-n spate cu greu, până când o mai putea, și după aia ne aruncă pe jos, pe unde s-o nimeri. Își micșorează ea portanța?
Importanța ai spune că e non-portanța. Nu! Importanța este o caracteristică a noastră a românilor. Suntem importanți! Ca forță de menținere a păcii în lume, ca infractori, ca beneficiari ai unor împrumuturi, ca buni platnici de ce vrei tu, ca exemplu al reușitei sistemului democratic, ca model al relațiilor interetnice, ca ofertă cu reducere la vânzarea patrimoniului național. Suntem importanți. Și asta, importanța, are legătură cu Franța, iar Tanța cu speranța și portanța cu vacanța și cu chitanța.
Comentarii
dom'le să știi
Virgil -
dom'le să știi că dacă nimeni nu te iubește, dacă toată lumea o să te dea afară eu tot te iubesc. ai un simț profund al electromagnetismului românesc. și asta e rar. majoritatea sînt inerți. ca neonul. sau argonul. sau patefonul. dar tu vibrezi. și asta te ține în viață în acest RPG cu nume de România. ne întîlnim la nivelul următor.
Andu,
Ioan Bistriteanul -
m-a binedispus acest text. Mai cu seamă chestia cu importanţa, lipsă a portanţei, sau opusă acesteia. O bună aruncare de ochi asupra caracteristicilor neamului :) Şi, cred că se mai pot spune multe, chiar în jocul acesta de cuvinte româneşti.
.
Dihania -
in marginea moscovei lui vladimir makanin din "underground sau un erou al timpului nostru" am gasit-o pe tanta, dar nu putem extinde asupra rusilor, ca cum ziceam, era doar marginea moscovei. o stim cu totii pe tanta, i-am pune-o, desi o urim si stim ca ne va da in git cu prima ocazie
da
bobadil -
așa să fie, oricum textului ăstuia și nici celor care (dacă) vor mai urma pe tema asta nu le mai schimb subtitlul sub niciun motiv. am greșit o dată, gata... și desigur vă mulțumesc pentru lectură
andu
Cuponul fals
Younger Sister -
Un text remarcabil a cărui tehnică îmi aminteşte de cea a lui Tolstoi.
Este evident că pentru a ajunge la conştiinţa amorfă, la subconştientul colectiv al unui popor, trebuie să cobori chiar la nivelul acestuia. Inutil să spui că direcţia spre care se îndreaptă este una greşită. Slujirea se face printre aceia care au cea mai mare nevoie de ea. Conştiinţa colectivă opacizată de prototipurile false impuse de mass media zilelor noastre, misoginisme, mahalagisme, scandaluri,tabloide siliconate, de pe care se scurge tencuiala, această conştiinţă trebuie cumva, într-un fel, oricare-ar fi acela, trezită.
Aşadar, Tanţa, care de urâtă nu-i frumoasă, da-i deşteaptă proasta dracului, suscită într-atât sensibilitatea naratorului, încât acesta se simte obligat să arunce o privire asupra vieţii intime a acesteia, introspecţiune care-i ocazionează o întreagă teorie despre importanţă şi portanţă şi despre toate datoriile faţă de lume, faţă de stat/e :).