silv -
Văd o tiribombă roz
Cu flori de curcubeu fine
Precum înghețata de caramel și alune
O barză tușită de stele
Se-nvârte, alene
Cu pliscul plin de inele
O vacă bălțată
Dă din coadă lezată
De-un bivol tălâmb
Ce-și află plăcere
Prin alte parcele
Și-un greiere schiop... de o cheie
Tot ceartă o broască măiastră
Să-și mute arpegiul mai jos
Cu câteva voci... și-o idee
Dar ce-i mai a naibii, văd
La fereastră o floare uscată
Și-o gură căscată de sete
Și de tot ce-i mai verde
Prin casă.
Poezie:
Comentarii
Virgil -
textul te surprinde in final trecind din registrul ludic in existential dar are forta probabil ca ideea din final ar fi putut fi amplificata
nepotul lui rameau -
Este o plimbare zoologica intr-un timp oprit. Greierele schiop aduce pateticul la octave care nu apar pe menul cu ingetata si serbet. Verdele din casa e chiar amenintator, eu as pune mov.
nepotul lui rameau -
PS nu ma lua in serios . mi-a placut.
Călin Sămărghiţan -
O frumos plăcută și binevenită surpriză. O să folosesc chiar prima sa linie de pe Hemeneia: "filtrate prin propria lentilă." Lentila lui Silviu nu știu dacă e concavă ori convexă, cert este că prin ea vezi lucrurile altfel, și asta înseamnă poezie. "Freamăt de luptă" e o poezie "simetrizată". Aproape fiecare cuvânt de aici are o pereche, de cele mai multe ori epitet. Aproape că ai zice că e plictisitoare simetrizarea perpetuă, dar nu!, de fiecare dată trimite spre un alt registru poetic, spre mici invenții de moment care deschid mereu orizontul imaginativ: "trăiri pulsionale" , "ținuturi subterane", "esență atotcuprinzătoare", "spații echivalente", "suflete disipate", "particule elementare" (acestea din urmă, luate ca atare, par ceva banal, dar în contextul scriiturii de aici, primesc sensuri adiacente). Finalul e aproape beckettiană, tensiunea spre limită, spusă cu tonul lui nenea Iancu... În "Răsare", pustiul începe cu nisipul, trupul începe cu tălpile. Dar nu totul e la fel de simplu de privit, căci încolăciturile lacrimii înspre vin sunt atât de întortocheate în spirale, încât nimic nu mai e simplu, atunci când, simplu, răsare. Nimic nu e simplu în lucrurile și numele lucrurilor prin lentila lui Silviu (aici aș fi spus prin lentila silvică, adică lentila pădurii, dar mi-a fost teamă să nu mă înțelegi greșit, și să o iei ca pe un afront). "Viziunea cu barză..." din nou frizează simplismul dar nu cade în derizoriu datorită unor formule bine conturate dintre care se disting "barza tușită de stele", întreaga strofă a patra care excelează printr-un ton Topârceanu, dar punctele de suspensie de acolo, de fiecare dată își țintesc cu prisosință scopul. Versul final aduce greutatea poeziei, e ușor obscur și contrastează cu limpezimea (complexă totuși) de până aici. Există o "sete" și un "mai verde" care trimite, cum a sesizat Virgil mai sus, dinspre ceea ce se vede, înspre ceea ce este.
Călin Sămărghiţan -
Scuze, am un "ă" în plus, acolo, după pălăria lui Beckett. poezia lui Silviu începe întotdeauna simplu, te ia de mânuță... și, apoi, de acolo, începe totul.
francisc -
cailean, esti sigur in privinta palariei? mov a la diderot? destul de patetic totul....
silv -
Încercarea de a fabrica poezii, te face să pierzi încet din forță. Poate că poezia și cuvintele alese nu sunt cele mai fericite, dar nu am vrut să "lucrez" textul, am vrut să las fluxul de imagini să mă inunde și să scriu exact ce simt. Împreună suntem la începutul unui drum, personal vreau să las minciuna deoparte de poezie și, cel mai important, să învăț de pe urma feed-back-ului creat aici. Am găsit acest site, căutand poeziile lui Virgil, și așa cum mai spuneam, îmi place aici. Profetul a observat foarte bine, este în mine o revoltă, măcar într-un final de poezie, pentru tot ce ni se întâmplă nouă și celor din jurul nostru. Noroc că avem puterea să evadăm din cotidian. Cailean, la 1096 este atestat Oxford, pe la 1694 apare și o Academie Domnească la noi... e mult de recuperat. Până atunci suntem cu barza, vaca și broasca... sau, mai rău, cu stiuca, racu' și broasca. Obișnuit cu alt gen de site în care fiecare se comentează pe sine prin alții, vă mulțumesc că ați venit pe pagina mea. s.