Virgil -
...
s-au obișnuit cu mine ușile casei
cărțile nu mă bagă în seamă
aerul nemișcat adormit
ca un dirijor părăsit de orchestră
privesc umbrele gîndurilor
orbecăind prin labirintul firelor de paianjen
în adîncurile mele tu
atingi luciul apelor cu tălpile
întorci capul și e frig
aș săruta frunzele reci ale toamnei
fără să vreau
Poezie:
Comentarii
solomon -
ai trecut frumos dintr-o incinta in alta. de-asta as scoate fara mila ultimele doua versuri. chiar nu au ce cauta in poemul tau "de interior", mai ales ca sunt contradictorii si calofile. congrat!
Virgil -
da Ioana, ai dreptate. simteam ca e ceva aiurea acolo si am avut o ezitare cind am pus acele versuri dar fiind prea "inginer" cautam o explicatie si nu eram gata sa modific fara sa o am. iata ca a venit "inginerul de scena" si m-a convins