tatuaj în sârmă ghimpată

imaginea utilizatorului Sancho Panza
***

azi scriu fără să șterg nicio literă
pentru că ninge ca-ntr-un film rusesc
și mi-e teamă că n-o să mai știu
unde e nordul.

s-ar putea să ne trezim în curând
îngropați lângă bulbii amintirilor noastre,
dezertori
care-au vrut să pătrundă
prin desișul sârmelor ghimpate.

s-ar putea ca-ntr-o zi să-mi tatuez
pe umăr o singură literă.
când cineva mă va-ntreba ce-nseamnă
îi voi spune că e
D de la dragoste sau
D de la dor sau D de la
dar,
D de la drum fără-ntoarcere,
D, ca jumătatea unui cerc de fier
rupt cu dinții într-o dimineață
sălcie și de neînțeles.

Comentarii

perfectă,

perfectă, cel puțin pentru mine. m-am identificat total. transmite atât de intens amarul cafelei de dimineață și liniștea pielii de după duș... se pare că azi am tolba plină cu penițe:)
foarte frumos poem, Adriana!

s-ar putea ca-ntr-o zi să-mi tatuez
pe umăr o singură literă.
când cineva mă va-ntreba ce-nseamnă
îi voi spune că e
D. de la „dragoste” sau
D. de la „dor” sau D. de la
„dar…”,
D. de la „drum fără-ntoarcere”,
D., ca jumătatea unui cerc de fier
rupt cu dinții într-o dimineață
sălcie

zi frumoasă la tine!

dragă Paul,

dragă Paul, eu cred că voiai să răsfeți pe cineva și s-a întâmplat să fiu eu de gardă!...

glumesc. numai mulțumirile și reverența mea sunt serioase. ;)

Nu-mi place 'D de la drum fără

Nu-mi place 'D de la drum fără întoarcere' mi se pare doar o găselniță... în rest un poem bun în aceeași notă filozofico-meditativă, ușor distantă dacă nu ai curajul să dai la o parte formulele de politețe poetică cu care m-a obișnuit Adriana... și nu aș renunța la această obișnuință pentru nimic în lume, desigur dacă aș fi eu cea care să decid.
Margas

chiar aș vrea să știu,

chiar aș vrea să știu, Margas, ce anume numești „formule de potitețe poetică” ori în ce constau ele...

mulțumesc pentru comm.