Cu scuzele de rigoare fata de administratorii site-ului acestuia, mi-am luat indrazneala de a-ti spune urmatoarele versuri: Dezamăgirea a doua Pe urmă e ploaie, pe urmă e ceață E frunza cerșind și cafeaua amară Sunt ochii pe urmă, apoi dimineață Pe urmă o zi - apoi iadul de seară Se spune că tu și se tace că eu Pe urmă se ard trandafirii pe rug Se-nvață o dată - se uită mereu Se cumpără pași pentru cei care fug De altfel trăim – mai cu toți, mai cu noi Nu mergem la teatru, nici cărți nu mai vrem E viață, e ceață, vin câini și vin ploi Cafeaua-i amară, artiștii – blestem Pe urmă te scriu – dacă-s unul, sunt doi Pe urmă alunec, apoi mă ridic De altfel trăim, mai cu toți, mai cu noi Pe urmă și-apoi nu mai este nimic A cincea femeie Zaruri șase-șase trec înspre Golgota Semnelor de ceață dându-le dolari Incorecte faruri luminează grota Colcăind de târfe veșnic fete mari Între sâni au paturi de mitralieră Se topesc nebune armele-n călduri Tremură de silă fetele de seră Deocamdată n-are rost să le mai furi Deocamdată târfa a oprit războiul Dezertând, soldații au iubit-o crud Comandantul oștii joacă tontoroiul Pe o jumătate magică de nud Geamurile țăndări libertăți oferă Muzicanții cântă despre afonii Se topește încă o mitralieră Pe câmpia arsă-a sânilor dintâi Am parcurs nesigur câmpul de bătaie Armele-n rugină rătăceau deja Pe-un morman de săbii – putrezind în ploaie Iubea moartea târfa și iubita mea Zaruri șase-șase convergeau spasmodic Fetele de seră abdicau la rol Totul era tragic – totul era logic Numai lângă tâmplă am simțit un gol În imensa pace semănam ruină Un pistol organic mai funcționa Și-am murit deodată fără nici o vină Lângă târfa lumii și iubita mea Evident, nu esti multumita - asa ca voi continua: Ziua a șasea Țipete fardează veșteda ninsoare Kilometrul arde lângă tâmpla mea Văduve biserici fac înviorare Migrează bocancii spre camera ta Mă despart de tine ca de-o notă dată Unei serpentine care m-a furat Ghilotina nopții zace iodizată De un gât celebru – social bronzat Norii fac varice – mergem la culcare Tâmple corodate ne vor tapița Cred că-ți vor apare riduri pe mirare De-atâtea foraje prin viața ta Tu care ești vastă ca un sanatoriu Fă-mi cadou o iarnă-n țara de ciment Pana de păcate ninsă-n purgatoriu Un amurg, să-mi fie înger permanent Astfel voi fi baltic traversat de sare Universul cred că transpirat va fi Și gustând această clasică sudoare Te-oi concepe iarăși și te voi iubi