kruger, în primul rînd se pare că ai călcat cu stîngul în Hermeneia. Și spun asta pentru că demonstrezi că (deși ai promis) totuși nu ai citit „regulamentul” Hermeneia. Pentru că dacă îl citeai descopereai acolo că „Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces.”. Deci problema „aspirațiilor” tale mi se pare pusă prost. Apoi, decizia cu privire la încadrarea membrilor Hermeneia la înscriere nu prea mă mai preocupă de foarte multă vreme. Există un consiliu care decide asupra acestor lucruri iar eu prefer doar să veghez ca să nu existe dezechilibre sau abuzuri. Dar am suficientă încredere în capacitatea lor de decizie. De aceea nu înțeleg expresia „am găsit de cuviință să încep să vă comentez pe dumneavoastră și să acumulez puncte”. Poate mi-o explici tu. Pentru că deocamdată nu a reușit decît să îmi demonstreze că urmărești să mă jignești. Iar asta este întradevăr o idee proastă. Dacă ți-a trecut cumva prin cap că pot fi „cumpărat” sau dispus să afectez deciziile Consiliului Hermeneia din rațiuni „mioritico-balcanice” atunci ai făcut o gafă semnificativă. De aceea aștept o explicație plauzibilă a expresiei tale. În ce privește textul, îți mulțumesc că te-ai aplecat asupra lui. Am cumpănit și eu asupra folosirii termenului de bisturiu dar m-a deranjat puțin tehnicitatea sonorității lui. În ce privește sintagma „cuțit de disecție”, pe lîngă faptul că sună puțin cam aiurea (și în mod normal se folosește bisturiu), în plus aduce cu sine și o conotație macabră (cea a disecției cadavrului) iar eu (sau noi) în ipostaza textului nu eram mort și nici nu există acolo o intenție morbidă. De aceea sugestia ta nu este nici mai simplă, nici mai eficace și nici mai poetică. De fapt am cochetat mult cu ideea acelei săbii (sau pumnal) cu care se face sepuku sau hara-kiri, sau m-am gîndit și la cuțitele (andrelele ??) pe care și le introduc unii fachiri fără a sîngera. Totuși riscul confuziilor devenea prea mare. De aceea a rămas și rămîne așa. Nu văd unde este contradicția între „cuțit lung și ascuțit” și „argint viu”. Mă tem că ai probleme semnificative cu imaginația dacă nu mă poți urmări în această „călătorie estetică”. Mie, dimpotrivă, mi se pare extrem de sugestivă legătura dintre cele două imagini, cea de a doua fiind evident o prelungire cinematografică a celei dintîi. Dragul meu, înainte de a mă acuza pe mine de stângăcii eu zic să citești cu mai multă atenție și (așa cum spun uneori unii poeți mai „intimiști”) cu inima. În orice caz, remarca despre faptul că „pătrunderea” nu poate fi decît „în profunzime” mi se pare o glumă, un fel de nod în papură și nu cred că este nevoie nici măcar de o licență poetică pentru o asemenea exprimare. Eu zic să eviți astfel de aberații daca intenționezi să te iau in serios. La fel de „glumiță” e și chestia cu „în” sau „prin”. Repet, dacă nu vrei să fii privit ca un fel de Gică-contra renunță la astfel de preudo-critică literară. E foarte ușor să îți pierzi credibilitatea și foarte greu să o recîștigi, pe Hermeneia și oriunde. Apoi, nu dragul meu, nu m-am referit la melcul urechii interne ci m-am referit, așa cum am scris, la sinus(uri). Nu văd nici aici de ce nu se poate folosi ideea de labirint. Cu excepția cazului că nu îți place ție. Well... Nu cred că „ȘI” e „mai simplu și mai elegant” decît „IAR APOI”. Mai „simplist” da, dar nu m-a interesat să sune mai simplist. Oricum „IAR APOI” conține substraturi care îi lipsesc lui „ȘI”. Am însă senzația că tu nu poți percepe asta din păcate. La chestia cu fereasta era vorba de „cristal”. „am scrie cu degetul pe CRISTAL”. Cred că asta rezolvă aparenta (pseudo)confuzie. Nu cred că repetarea unor termeni - vezi că aici folosești cuvîntul „sintagme” aparent fără să știi ce îneamnă de fapt - deci, nu cred că repetarea unor temeni este neaparat stîngăcie. Asta cu excepția cazului în care citești superficial un text sau urmărești doar să găsești nod în papură. În ce măsură limbajul meu este „sărăcăcios„ și „lipsit de inspirație”, well... sînt dispus să mai aud și alte opinii. Argumentele tale nu au reușit decît să mă amuze. Sub nici o formă însă ce ai scris tu aici nu se poate numi „o analiză extrem de atentă a textului”. În orice caz, de vreme ce există undeva un volum de poezii și sub semnătura mea, te asigur că știu destul de bine cum și cînd un text apare pe hîrtie. Ce aș mai vrea să îți spun este că textele mele nu au apărut pe hîrtie pentru că eu aș fi insistat sau aș fi plătit pentru asta ci pentru că editorul a insistat să le tipărească. Ceea ce reprezintă, evident, o mare diferență, dragul meu. Poate că pînă aici am privit, așa cu condescendență comentariul tău. Dar a numi asta „o analiză extrem de atentă a textului” mi se pare o aroganță ridicolă care îți face rău numai ție. Nu știu dacă îți dai seama dar, odată devenit ridicol aici pe Hermeneia este destul de greu să mai fii luat în serios. Tocmai de aceea îți spuneam mai sus că ai călcat cu stîngul. Ce vei face de aici înainte și dacă vei lua seama la recomandările mele depinde numai de tine. Îți urez succes.

kruger, iată că începi să mă amuzi. Pentru mine aici e dimineață și e bine să zîmbesc de dimineață. Dar bănuiesc că îți dai seama că mă amuzi așa cum m-ar amuza un saltimbanc. Tot de dimineață. Și cel mai mult mă amuză felul acesta ridicol cu care te bagi în seamă. Dar e ok. Poți continua. Fiecare om are nevoie și de săpun, și de pastă de dinți și de asemenea are nevoie și de saltimbanci. Mai ales că oferi spectacole pe gratis este excelent. Sper că nu ai să te superi dacă uneori am să te bag în seamă iar alteori nu. Uneori sînt ocupat și nu am timp de jocă. Dar uneori, așa ca divertisment, am să te bag în seamă. Revenind la text acum; despre în ce măsură sînt sau nu eu corigent la limba română nu știu ce să spun. N-am rămas niciodată și zic eu am avut profesori foarte exigenți. Dar argumentul tău este din nou o glumiță. De unde și pînă unde scoți tu că nu merge acolo "am scris cu degetul pe cristal" ci doar "am scris cu degetul pe fereastră" rămîne așa, mai degrabă o enigmă pentru mine. Sau te pomenești că și acest lucru e legat de corijența mea la limba română sau alte chestii precum sărăcia limbajului, blah, blah, blah. No comment, dragul meu. Încep doar să pierd speranța că mă voi bucura de argumente solide venind de la tine. Dar poți să mai încerci. Dragul meu, nu am citit poezia lui Dorin și nici comentariul de acolo așa că nu știu despre ce vorbești. Dar te cred. Rămîi însă dator cu răspunsul la întrebarea mea. Ce ai vrut de fapt să spui prin acea expresie? Nu m-am justificat și nici nu am simțit nevoia aceasta dragul meu. Dar am avut și eu impresia că nu știi cu cine vorbești. Pentru că nu știi. Așa cum crezi (probabil) că știi ce anume se merită să intre într-o carte probabil că la fel de bine știu și alții. La urma urmei nu ești decît un pseudonim într-un spațiu electronic care se comportă mai degrabă ca un troll. Dacă ne spui cine ești în realitate, ce cărți ai scris, ce cărți ai recenzat, etc, poate că am să mă opresc cîteva clipe să te bag în seamă ca atare. Altfel, mă tem că mă voi mulțumi doar să zîmbesc condescendent citindu-ți comentariile. În ceea ce privește recomandările sau bunele tale intenții, așa cum ți-am spus, deocamdată văd că vrei să aduci o notă zglobie pe Hermeneia. Atîta vreme cît respecți "regulamentul" poți să fii chiar și saltimbanc. Eu nu cred din principiu în răzbunare. Dar chiar dacă aș crede, în opinia mea răzbunarea (ca să fie răzbunare și nu altceva) trebuie să conțină o măsură de cavalerism și să se adreseze cuiva pe măsura ta. Deocamdată părerea mea este că tu ești sub acest nivel. Așa că nu trebuie să te temi, dragul meu.