Un poem deplin. Nu-mi dau seama exact prin ce m-a făcut să mă loghez :), cred că simplitatea niponă, un fel de karumi, senzualitatea, frumuseţea naturii şi a umanului, ca şi la poezia niponă acel ,,aware" ( (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă). Ai turnat seninul în mine şi ai adus un tremur artistic frumos de tot. Mulţumesc, Adriana!
Poate titlul ar trebui schimbat, să nu sugereze forma minimalistă, ci starea, sau conjuctura. La un poem aşa mic, titlul este încorporat de privire vrând nevrând.
Iertare că intru în discuţie....am gustat şi eu din nedumerire, mai ales că era după comentul meu, şi-mi făceam probleme că poate am făcut vreo gafă, însă gândindu-mă la stilul artisitc al lui Vlad Turburea, m-am gândit: oare nu se referă la titlu? :) Mă bucur că am intuit...şi am reuşit asta doar fiindcă eram un pic mai la distanţă, pe tuşă, pe când Adriana, în poem. Intervenţia mea ar vrea să mai sugereze un fapt, acela că spusele unui artist trebuie incluse în stilul acestuia, în universul lui e cheia. Am mai învăţat ceva. Vă mulţumesc amândurora, doi artişti dragi, Adriana şi Vlad.
E atâta plinătate în poem, că am senzaţia că nici nu îi mai trebuie titlu...E o ciudăţenie de a mea, nu o lua în seamă...m-am simţit liberă să o împărtăşesc.
i-ar sta mai bine fără „baticul” acela numit titlu (după cum spunea un drag clasic în viață), dar, din câte știu, pe Hermeneia nu se acceptă texte fără titlu. asta, dacă nu s-a schimbat ceva între timp.
în fine... rog a se face abstracție de titlu, dacă se poate. :)
Comentarii
Un poem deplin. Nu-mi dau
Maria - Doina -
Un poem deplin. Nu-mi dau seama exact prin ce m-a făcut să mă loghez :), cred că simplitatea niponă, un fel de karumi, senzualitatea, frumuseţea naturii şi a umanului, ca şi la poezia niponă acel ,,aware" ( (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă). Ai turnat seninul în mine şi ai adus un tremur artistic frumos de tot. Mulţumesc, Adriana!
Poate titlul ar trebui schimbat, să nu sugereze forma minimalistă, ci starea, sau conjuctura. La un poem aşa mic, titlul este încorporat de privire vrând nevrând.
Lisandro,
aalizeei -
Lisandro,
ai putea să iei tu baticul de pe capul acestei femei rafinate?
...
Sancho Panza -
Vlad, măiastrule, iată cum mă nedumerești tu...
Doina,
Sancho Panza -
nu-mi vine să cred că aceste rândulețe au primit un comentariu atât de atent construit... Mulțumesc!
titlul? ah, dar problema asta o am dintotdeauna și mă iubește nespus, nu vrea să se despartă de mine. :)
dar... o să insist, poate-l conving.
îmi cer iertare, voiam să
aalizeei -
îmi cer iertare, voiam să sugerez schimbarea titlului. încercam cu delicateţe, încă nu am învăţat să o spun altfel.
Iertare că intru în discuţie.
Maria - Doina -
Iertare că intru în discuţie....am gustat şi eu din nedumerire, mai ales că era după comentul meu, şi-mi făceam probleme că poate am făcut vreo gafă, însă gândindu-mă la stilul artisitc al lui Vlad Turburea, m-am gândit: oare nu se referă la titlu? :) Mă bucur că am intuit...şi am reuşit asta doar fiindcă eram un pic mai la distanţă, pe tuşă, pe când Adriana, în poem. Intervenţia mea ar vrea să mai sugereze un fapt, acela că spusele unui artist trebuie incluse în stilul acestuia, în universul lui e cheia. Am mai învăţat ceva. Vă mulţumesc amândurora, doi artişti dragi, Adriana şi Vlad.
de acord,
Sancho Panza -
aveți dreptate amândoi. să văd ce pot face.
titlul
Sancho Panza -
l-am schimbat. sper că în mai bine...
E atâta plinătate în poem, că
Maria - Doina -
E atâta plinătate în poem, că am senzaţia că nici nu îi mai trebuie titlu...E o ciudăţenie de a mea, nu o lua în seamă...m-am simţit liberă să o împărtăşesc.
Doina
Sancho Panza -
i-ar sta mai bine fără „baticul” acela numit titlu (după cum spunea un drag clasic în viață), dar, din câte știu, pe Hermeneia nu se acceptă texte fără titlu. asta, dacă nu s-a schimbat ceva între timp.
în fine... rog a se face abstracție de titlu, dacă se poate. :)