Cred că versul pivot al poemului este ,,timpul din care ne jupuim secundele"...E surprinsă un fel de ,,frustrare" provocată de limitările temporale...timpul este comprimat până la ,,secundă" ,, între două stații de tramvai/ oprirea de la cimitir/ stația de lîngă vechea clădire a facultății" şi continuă cu alţi doi de ,,între". Alte cuvinte ,,cheie" deduse din poem ar fi: eros, predestinare, neputinţă, micro, macro.
Mi-au plăcut inserţiile proverbiale cu ,,necunoscutele cărări"...Aici e momentul unei pauze de reflecţie, moment în care se plăsmuieşte concluzia din finalul poemului, concluzie ce lasă loc şi altor interpretări decât cele intenţionate de autor, ceea ce e bine, părerea mea.