apriliano

imaginea utilizatorului yester
yester -

anul trecut am privit lung stolurile și jaluzelele
eram departe
apoi au venit momentele pe care le numim
răbdare
azi nu e niciun anotimp în lume sunt doar eu
pleznesc în raze
crăp scoarțe
aștept primăvara
forfota ei
ca și cum aș asculta rândunicile construind
mă uit prin șifonier după
hanoracul meu ușor cu ceva
mărunțiș în el
parcă aud
strada atomizată
râsul tău cu poftă
și semnul acela de hai
pe care nu l-am memorat încă
peste spatele nostru arcuit
va curge căldura
până când toată bucuria mea se va aduna în tine

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

"anul trecut am privit lung

a.a.a. -

"anul trecut am privit lung stolurile și jaluzelele
eram departe
apoi au venit momentele pe care le numim
răbdare" - ai aici un fragment din ceea ce eu numesc poezie fără culoare. Este o caracteristică pe care personal o doresc în textele mele. Frumos, Paul.

da,

yester -

da, e adevărat că fragmentul menționat de tine e universal valabil în interferența cititorului cu realitatea. eu îmi doresc să dozez cât mai bine această impersonalitate a versurilor. mulțumesc, Adrian! & btw, îmi place cum îi spui tu: "fără culoare".

e proaspata,

Sancho Panza -

e proaspata, e plina de viata si de nerabdare, in ciuda "momentelor numite rabdare" pe care le invoci. e bogata in sonoritati si, acolo unde Adrian vede lipsa culorii, eu vad o abundenta de verde.
personal, aveam nevoie de o asemenea poezie. :)

Matei,

yester -

Matei, bine ai venit, ia loc și scuză-mă o clipă. Fac tumbe în tine hormonii?:))

heh,

yester -

heh, Eu aș fi avut curajul să spun Da!:)) altfel, la ce bun "să ne râdem"?

foarte frumos spus: "peste

caminante -

foarte frumos spus: "peste spatele nostru arcuit/ va curge căldura/ până când toată bucuria mea se va aduna în tine". nu cred c-am mai intalnit recent o referire atat de inspirata la ceva ce-mi pare greu de pus intr-o metafora care sa mai surprinda. e scrisa jucaus, fara efort, scotocitul ala in sifonier ar putea singur anunta primavara.

ok, caminante, mulțumesc, dar

yester -

ok,
caminante, mulțumesc, dar versurile remarcate de tine rămân strict în zona metafizicului...
Matei, ai greșit filmul...
Cristina, mulțumesc pentru elocuțiune și apreciere. aici e doar o sastisire de frigul iernii exprimată pe un motiv uzat. dar atât de prezent în viețile tuturor. sper.
vă mulțumesc!