mama mea e o slugă în dimineața greoaie
se scoală
se privește în oglindă și dă drumul la apă,
apoi se îmbracă,
poezia se macină pe asfalt
sub roțile de mercedes
și ea alege culoarea beige
pentru că îi place
în beige e mai frumoasă
și inima îi devine beige
și mâinile
și picioarele nu se mai fac negre, rămân beige
și răspunde la întrebarea
de unde vin îngerii, unde se duc ei dar de fapt tace
pentru că nu știe dacă îngerii
există
...
ți-am povestit cândva, îmi place rochița ta
cu floricele gri
îmi place chipul tău frumos
pe care îl văd când treci pe stradă
și te uiți
la toate vitrinele cu geamuri negre înfoliate rezistente
la căldura și frig
până când
părul tău va îmbătrâni
odată cu orașele lumii
odată cu mașinile lumii
corpul tău se va subția
aproape nu-l va mai vedea nimeni
toleranță zero
și indiferență la ploaia care spală geamurile mașinii,
corneea pupilele
...
ne-am apropiat atât de mult încât genunchii
ni se ating
umerii stau față în față și
ochii ni se ating
pe șira spinarii ni se scurge transpirația
și nu se mai oprește / ea îmi șoptește
să nu mai mergem,
să nu mai trecem
pe drumul ăsta niciodată
în aceleași haine hidoase
de pe vremea când era doar o slugă
și servea mese bărbaților
și cosea nasturii pe hainele lor
...
cu zâmbetul pe buze răspunde la întrebarea
da, dar atunci pe unde să mergem
și, de dincolo de vitrină, răspunde la întrebarea
tot ce vezi tu e frumos
chiar și sunetul ambulanțelor
e frumos,
chiar și toate așa cum sunt și miile de păsări marine
care zboară pe câmpuri după ce mările seacă
după ce continentele se deplasează
spre margine
marginea universului din sticlă sablată
Comentarii
Cred ca ar fi mai bine daca
andreea iancu -
Cred ca ar fi mai bine daca te-ai apuca sa scrii proza, ai scapa, cred de imaginile-cliseu si ti-ai ordona scrisul. Nu cred ca-ti lipseste magia, nici povestea, cred ca anumite lipsuri vin, si ti-am mai spus din graba de a scrie, in genere si dintr-un soi de comoditate care priveaza textul de o tehnica curata. Care e importanta, orice s-ar spune.
Textul de aici, e dispersat, ca si alte texte ale tale, nu curati florile uscate, le pastrezi si pe acelea cu speranta ca vei face cvea cu ele intr-o zi; ma gandesc ca intr-o zi voi citi si eu un poem al tau care sa te reprezinte.
Inca ai alte reminiscente cu care si pe care pedalezi, dar ele nu fac parte sub forma asta din lumea ta. Ultima strofa de aici, da, este din acel univers al tau, construit si ghidat ca atare. Discursul de pe acolo nu.
discursul de pana acolo.
andreea iancu -
discursul de pana acolo. scuze.
medeea, presupun ca anumite
aquamarine -
medeea, presupun ca anumite clisee, stereotipii sunt inradacinate in mine si de fapt pe ele vreau sa le scot la suprafata, sa le imbrac intr- o forma care sa fie a mea. am sa reflectez la ceea ce mi- ai spus, de fapt nu e nimic nou, asa ma gandeam si eu. voi mai vedea ce si cum. multumesc. cat despre proza, da acolo vreau sa ajung din nou, chiar daca am luat-o pe ocolite.