anna -
secunda cât o veșnicie
și mâini aburind
în dimineți pătimașe
destrăbălată umbla clipa
nisipul s-a făcut pescăruși
simt cum se lipește zborul
de spatele luminii
Poezie:
secunda cât o veșnicie
și mâini aburind
în dimineți pătimașe
destrăbălată umbla clipa
nisipul s-a făcut pescăruși
simt cum se lipește zborul
de spatele luminii
Comentarii
yester -
...anna, îmi place mult titlul acesta. din păcate, numai el. oi fi eu... rău, dacă spun doar ce îmi place?:) [venisem pregătit cu penița, offf!]
anna -
nu yester, nu esti rau ... eu cum sant daca incerc sa explic? stiu ca nu se face asta ... initial poemul a fost mai lung, dar s-a intamplat ca... am intrat eu in patima eliminarii tuturor cuvintelor in plus ... si se pare ca l-am jumulit rau:) acum inteleg ca nici mesajul nu mai e intreg, azi noapte parea perfect... iti multumesc, chiar ma ajuta ce mi-ai spus, o sa-l revad ... in legatura cu penita... stai pregatit :))
Aranca -
metafora asta e excelenta si merita putin dezvoltata sau pusa in prim plan: "cai încercănați de zbor"... cum era prima varianta?
anna -
prima varianta era ... un pic cam diluata si credeam ca reusesc un poem miniaturism:) acum imi dau seama ca e o aiureala... si totusi daca m-ai auzi recitandu-l:)) de fapt daca m-ai fi auzit azi noapte, acum mi-a scazut entuziasmul... o sa incerc sa construiesc pornind de la versul pe care l-ai sesizat, si mie mi s-a parut ca rezista, pe moment nu ma pot concentra pe idee, dar o sa revin cu siguranta... ma bucur ca ai trecut, iti multumesc!
anna -
erata: miniaturist bineinteles, scuza-ma.