Motto :
« l’Art réside même dans les choses conçues sans intention artistique ».
Hiroshi Sugimoto

Centrul național de artă și cultură George Pompidou a fost construit la inițiativa Președintelui George Pompidou, aceea de a exista în inima orașului Paris un centru cultural de arta modernă și contemporană aflat în interacțiune permanentă cu celelalte arte, cu muzica, teatrul, cinema, cărțile, conferințele etc.
Acest centru a fost inaugurat de domnul Valéry Giscard d'Estaing, Președintele Republicii, în data de 31 ianuarie 1977.
Arhitecții Centrului George Pompidou, Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini au conceput această construcție ca pe o “diagramă spațială evolutivă”.



Centrul Georges Pompidou, 2007 - © Marina Nicolaev


Clădirea este compusă din două părți: infrastructura alcătuită din 3 niveluri în care sînt grupate zonele tehnice și de servicii și suprastructura alcătuită din sticlă și oțel ce se dezvoltă pe 7 niveluri incluzînd terasa și mezaninul.
Semnificativ acestei arhitecturi originale este amplasarea circuitelor tehnice și a circulației între niveluri în exterior, fiind parte estetică integrantă a fațadelor, acest lucru fiind marcat prin patru culori: albastru – aer, climatizare; verde –fluidele, circuitele apei; galben – instalațiile electrice; rosu – ascensoarele, scările cît și accesul pompierilor.
Această concepție a permis o deosebită mobilitate funcțională a spațiului interior fiind posibilă recompartimentarea variabilă funcție de specificul manifestărilor culturale ce se derulează permanent în cadrul centrului.
Centrul George Pompidou est prevăzut cu o mare esplanadă ce constituie un loc de continuitate culturală între instituție și oraș.
Arhitectul Renzo Piano a fost preocupat îndeosebi de reconstituirea Atelierului lui Constantin Brâncuși (1876-1957) în acest mare complex, astfel încît să ofere publicului un loc aparte, izolat de strada și zona publică a pieței, în spiritul nu numai al străduțelor în care au fost cîndva amplasate atelierele lui Brâncuși în apropiere de Montparnasse, cît și a spiritului brâncușian de permanentă interacțiune între spațiu și opere.



Atelierul Brâncuși, Centrul Georges Pompidou, 2007 - © Marina Nicolaev


Atelierul Brâncuși, Centrul Georges Pompidou - Planuri - © Centre Pompidou, DAEP, 2006

In perioada 25 oct-12 februarie 2007, Centrul național de artă și cultură George Pompidou prezintă în cadrul Atelierului Brâncuși expoziția « HIROSHI SUGIMOTO A L’ATELIER BRANCUSI ».
Hiroshi Sugimoto este unul dintre cel mai importanți fotografi contemporani japonezi invitat in Atelierul Brâncuși al Centrului Pompidou.
Cunoscut pentru imaginile sale despre mare si metamorfozele acesteia, ecrane de cinema, portrete de statui în ceară, animale împăiate sau fotografiile sale din domeniul arhitecturii, Hiroshi Sugimoto este autorul a unei opere de peste 30 de ani, în care arta fotografiei se întrepătrunde cu poezia formelor prezentate.
Conceptual prin definiție, Hiroshi Sugimoto revoluționează percepțiile pînă dincolo de aparența normalității, fiind un explorator asiduu al spațiului-timp într-o continuă interferență.
Un admirator constant al operei lui Constantin Brâncuși, Hiroshi Sugimoto interpretează în maniera sa originală, amprentele spațiale ale unor forme geometrice inedite prin simbolism și rafinament.
Pornind de la geniul « Coloanelor infinitului » brâncușiene realizate în lemn si/sau piatră, Hiroshi Sugimoto ajunge, cu ajutorul formulelor matematice generate de calculator, la o noua expresie estetică de o profunzime filosofică aparte.
Astfel, la Centrul național de artă și cultură George Pompidou se inițiază un nou dialog al perfecțiunii formelor, într-o manieră virtuală, atemporală, între creația lui Constantin Brâncuși și Hiroshi Sugimoto.
Pentru această prezentare, Sugimoto a dorit să confrunte cinci opere recente proprii, celor lui Brâncuși : două fotografii alb-negru monumentale de 150x120 cm fiecare din 2004 (din seria « Mathematical Forms : 0004, Onduloid si 0006, Kuen’s surface » ), precum și două « coloane » în spirală « Conceptual Form 004 » si « Conceptual Form 005 », fiecare de cite 2,70 m. Al treilea volum prezentat este « Conceptual form 006 » din 2006 pornește de la o bază circulară subțiindu-se progresiv spre vîrf și are 1,50 m.



Hiroshi Sugimoto la Atelierul Brâncuși, Centrul Georges Pompidou, 2007 - © Marina Nicolaev


Aceste creații demonstrează nu numai interesul pragmatic a lui Sugimoto pentru științele exacte, dar susține demersul sau estetic deosebit.
Inițial pentru structurile « fără sfîrșit », « Mathematical Forms : 0004, Onduloid si 0006, Kuen’s surface », Sugimoto s-a inspirat de la modelele matematice în piatră de origine germană conservate la Muzeul Universitătii din Tokio si analoge formelor stereometrice didactice de la Institutul Poincaré. După fotografierea acestor modele, Sugimoto a creat forme tridimensionale pe care el «nu le consideră ca sculpturi» ci doar ca « pure aplicații de formule matematice».
Aceste forme dau iluzia unei similitudini cu celebrele «Coloane fără sfîrșit», realizate manual în piatră sau lemn, de marele Brâncuși, într-un proces de creație practic opus tehnologic.
Adăugind cîte un soclu din fier celor două «coloane» și o oglindă în care să se reflecte, sub structura «Conceptual Form 006» Sugimoto atribuie atît importanța soclului cît și operei in sine, asemănare «accidentală» cu opera lui Constantin Brâncuși, inventatorul conceptului bazei integrate sculpturii.
Remarcabil este traseul ideatic intreprins de Sugimoto spre structurile dimensionale atît de asemănătoare celor lui Brâncuși.
In egală măsură se accentuează geniul creator brâncușian, a influențelor populare românești regenerate prin opera acestuia, și nu numai a formelor tradiționale ce le regăsim în arhitectura țăranului român cît și a simbolismului lor mistic.
Renumitul artist japonez stabilit la New York, Hiroshi Sugimoto, reușește prin intervenția sa conceptuală să inițieze astfel, un poem tridimensional de factură filosofică, un nou demers de «comparare între artă și știință» în dialogul său estetic virtual cu opera brâncușiană.

Reproducerea datelor a fost posibilă prin amabila autorizație a Serviciului de presă al Centrului Georges Pompidou.